Două studii despre copii, pe două subiecte diferite, din două colțuri diferite ale lumii, publicate la două zile distanță unul de altul ne anunță două concluzii banale: copiii schimbă activitatea fizică pe tehnologie, iar ecranele afectează în mod semnificativ creierul.
Chiar dacă nu ne spun nimic nou, importanța lor este uriașă. Ambele concluzii vin după cercetări de durată și aduc primele argumente concrete pentru ceea ce toată lumea știa, dar nu putea dovedi.
În 2018, Malcom Gladwell, unul dintre cele cei mai importanți gânditori americani, a avut o emisiune radio în care a pus sub semnul întrebării un concept familiar nouă mai degrabă din filmele americane: sarcina probei, burden of proof. În lumea juridică, aceasta e datoria celui care formulează o acuzație de a aduce dovezi în sprijinul celor afirmate. Până atunci, acuzatul este nevinovat. Este unul dintre principiile fundamentale în drept și asigură protecție împotriva unor învinovățiri abuzive. Dar când un comportament este nociv, de câte dovezi este nevoie, a întrebat Malcom Gladwell, înainte ca societatea să acționeze?
Primele dovezi ale faptului că praful din carierele de cărbune afectează plămânii minerilor și le cauzează boli respiratorii și moarte timpurie au apărut în anul 1918. Era vorba despre raportul unui statistician care lucra pentru o firmă de asigurări și a fost publicat chiar sub autoritate guvernamentală. Prima măsură guvernamentală de protecție a minerilor a fost luată în 1970, 52 de ani mai târziu. Până atunci, s-a considerat că „nu există suficiente dovezi“.
Gladwell a menționat problemele respiratorii ale minerilor pentru a pune în evidență că povestea se repetă, sub ochii noștri, în ceea ce privește leziunile cerebrale ale jucătorilor de fotbal american. Accidentele și loviturile repetate în zona capului par să declanșeze o serie de simptome cum ar fi pierderea memoriei, instabilitate emoțională, depresie, gânduri suicidare. Dar nu există încă dovezi incontestabile. Acestea, explică Gladwell, ar presupune să fie urmărite de-a lungul vieții 2.000 de persoane, din care jumătate joacă fotbal american și jumătate nu, iar după moarte să li se compare autopsia creierului. Dar câți alți sportivi vor suferi până atunci?
Despre „sarcina probei“ se vorbește și când e vorba despre impactul ecranelor asupra intelectului tinerilor, respectiv despre scăderea activității fizice și consecințele acestui fapt la copii. Dar, pentru prima dată, dovezile există.
Studiul asupra efectului ecranelor asupra creierului a fost realizat pe 11.000 de copii americani timp de 10 ani, iar rezultatele preliminare arată că utilizarea intensă a tehnologiei schimbă fizic creierul. Scoarța cerebrală, implicată în procesarea informației, se subțiază.
Cel de-al doilea studiu a fost realizat în Europa, timp de cinci ani. Au fost implicați 600 de copii a căror activitate fizică a fost monitorizată cu senzori la 6, 8 și 11 ani. Rezultatul, știut dinainte, are totuși un element frapant: pe măsură ce cresc, activitatea fizică a copiilor scade drastic; problema este că sedentarismul, asociat de obicei cu viața adultă, se instalează acum încă de la vârsta timpurie de 6 ani.
Dovezile încep să se acumuleze, dar tot este posibil să dureze ani de zile înainte să facem ceva în legătura cu asta. S-ar putea ca, de fapt, să nu conteze atât de mult concluziile științifice, ci să folosim lipsa lor drept o scuză. Schimbările sunt dificile, mai ales atunci când nu știi care trebuie să fie acelea și, mai ales, care va arăta finalul.