— Bună ziua, de la comisia de control suntem.
— Ce fel de control?
— În legătură cu taxa de mediu pentru locuințele cu centrale termice proprii. Dumneavoastră ați declarat pe propria răspundere că nu dețineți așa ceva.
— Păi nu am.
— Ba eu cred că da și vă mai spun ce dețineți. Dețineți prieteni binevoitori între ghilimele.
— Ce ghilimele?
— Adică oameni care sunt prieteni, dar nu sunt. Credeți că sunteți singura persoană care a declarat că nu are centrală proprie? Nu, sunt sute, poate mii și nu putem să mergem în control la toți. Dar primim ponturi de la tot felul de presupuși prieteni, care îi pârăsc. Și țac, îi prindem cu mâța în sac, mai bine zis cu centrala pe perete.
— Dacă vreți, vă las să vă uitați, dar nu am.
— Credeți-mă, o s-o găsim, indiferent de cât de bine ați ascuns-o. O doamnă o avea pitită într-o jucărie mare de plus, un fel de măgăruș cu un singur corn în mijlocul capului.
— Un unicorn, adică.
— Dracu’ să-l ia, cică era un animal mitologic. Mitologic, ok, dar să-i iasă abur cu miros de gaz ars pe nări? Când l-am spintecat, ghici ce am găsit!
— O centrală termică.
— Excelent, bravo! Aveți măgăruș din ăsta? Sau cal, urs, girafă? Girafa e bună, că are gâtul ăla care-i face tiraj.
— Am doar iepurașul copilului, dar e mic.
— Cât de mic?
— Cât un iepure normal.
— Nu, nu mă ajută. Am mai găsit, la o familie, o centrală termică ascunsă în frigider. Iar frigiderul era funcțional. Practic, se chinuia să răcească agentul termic din centrală. Nu mai zic de șnițele, erau îmbâcsite cu gaze de ardere. Puteai să afumi slănină în frigiderul ăla. Le-am zis că ia plătiți voi taxa și nu vă mai prostiți!
— Vreți să vă uitați în frigider?
— Nu vreau, dar datoria mă obligă. Ia să vedem… mda. Asta e rădăuțeană? Pff, să nu spuneți că are și usturoi, că mor. Dați-mi o lingură.
— Poftim. Doriți să vă pun în farfurie?
— Nu, nu vă deranjați, iau doar de poftă. Vai de capul meu, ce bună e! dacă nu vă supărați, o să beau direct cu oala. Gâl-gâl… să știți că… gâl-gâl… niște oameni care au fost în… gâl… vizită la dumneavoastră… gâl-gâl… au văzut termostatul… gâl… de ambient. Ăsta este… gâl-gâl… cum s-ar spune… gâl… flagrant delict. Dacă mergem pe firul lui, găsim centrala. Sau e pe unde radio?
— Aaa, înseamnă că a funcționat. Știți, noi ne încălzim cu un reșou. Într-o zi am găsit pe stradă termostatul ăsta defect și, ca să nu râdă vecinii de noi că nu ne permitem centrală, am scris cu markerul negru, pe ecran, numărul 27 și am pus și cerculețul ăla mic. Nu s-a prins nimeni, fiindcă nici ei nu au habar cum se simte temperatura asta.