Vreme de zece zile, între 14 și 23 iunie, 3.300 de artiști din 73 de țări au exersat împreună „arta de a dărui“. Plasată sub acest generic, a XXVI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) a însumat în program peste 540 de evenimente, de la spectacole, la expoziții, lansări de carte, conferințe, ateliere, filme, bursă de spectacole. Teatru, dans, musical, stradal, noul circ, muzică, operă, reflectă toate genurile spectacolului contemporan și se regăsesc într-o generoasă ofertă care atrage un public antrenat de-a lungul sezoanelor.
Sibiul și împrejurimile sale au redevenit în pragul verii o extinsă scenă, unde se exprimă creatori din toate colțurile lumii, în formule dintre cele mai diverse și mai neașteptate. „Porțile și ferestrele se deschid, publicul invadează piețele și spațiile de joc, artiștii cuceresc orașul. Bucuria, emoția și miracolul pun stăpânire pe burg; pe cerul lui vor pluti nori senini de aplauze“, spune Constantin Chiriac, președintele FITS.
FITS e o bogăție de propuneri din care fiecare participant își face propriul decupaj. Traversând străzile ori piețele în trasee ce duc de la o sală la alta, dai peste alaiuri ce animă arterele principale, oferind bucuria jocului trecătorilor întâmplător ori celor veniți special. Deschiderea teatrului către publicul obișnuit, acela grăbit ori prea preocupat de grijile zilei de mâine pentru a avea răgazul și confortul de-a păși într-o sală de spectacole, a însemnat înțelepciunea de-a cultiva prin outdoor potențiali iubitori ai scenei, ai poveștilor ei minunate. Privind paradele stradale, cotidianul dispare pentru acele câteva clipe, oamenii evadează în ficțiune și-n plăcerea jocului creativ.
Echipa de la FITS e impresionantă. George Banu (Franța), Yun Cheol Kim (Coreea), Jonathan Mills (Marea Britanie), Silviu Purcărete (Franța), Noel Witts (Marea Britanie), Ioan Holender (Viena) sunt membri de onoare ai boardului; componenta de management numără opt directori, pentru fiecare departament, cu o structură de funcționare ierarhică impresionantă. 550 de voluntari sunt la dispoziția invitaților, inclusiv voluntari străini, unii din îndepărtata Japonie.
An de an, noi stele
Pe Aleea celebrităților din Parcul cetății se adaugă an de an noi stele. Anul acesta sunt șase. Emmanuel Demarcy-Mota (Franța) este un artist atașat de contemporaneitate și de problemele prezentului, pe care le reflectă mediat artistic în punerile sale în scenă. Michael Thalheimer s-a impus ca un neobosit inventator de versiuni teatrale găzduite de marile scene ale Germaniei. Stan Lai e dramaturg, scenarist, regizor de teatru și film și una dintre figurile ce s-a impus în lumea vorbitoare de limbă chineză.
Pippo Delbono fascinează prin componența neobișnuită a trupei sale, de marginali practicând un teatru poetic, de puternic impact emoțional. Sidi Larbi Cherkaoui compune și recompune tradiții profunde și diverse, în dansuri fluide. Maia Morgenstern nu mai are nevoie de prezentare.
Așezate simbolic în interiorul vechii cetăți, stelele acestea forjează o legătură simbolică între oraș și arta teatrului, între sibieni și valoarea culturală care le-a individualizat urbea. Și care continuă să-i aducă atâtea beneficii, cele mai importante dintre ele fiind de cursă lungă. Pentru că fundamentele pe care le așază cultura și creația artistică sunt dintre cele mai solide în viața publică a unei comunități. Ele construiesc și consolidează texturi umane și sociale pe care nimic altceva nu reușește să le facă.
Am revenit cu un minunat dar
Ca să scriu despre toate minunățiile pe care le-am văzut la Sibiu aș avea nevoie de un spațiu editorial care depășește limitele unei rubrici. Am văzut teatru foarte modern și îndrăzneț (Yvonne după Witold Gombrowicz, Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, secția germană, regia Botond Nagy). Am văzut teatru foarte poetic, teatru ceremonie (Bucurie, regia Pippo Delbono). Am revăzut teatru de patrimoniu, spectacole care reușesc să înfrângă timpul, rezistând în interesul publicului la mulți ani de la prima lor prezentare (Faust, Așteptându-l pe Godot, Metamorfoze, toate în regia lui Silviu Purcărete cu actori ai Teatrului Național „Radu Stanca“ din Sibiu, așezământ unde a găsit un mediu propice creației de amplitudine).
Am văzut dans contemporan israelian (compania Vertigo, la un sfert de secol de activitate). Am văzut producții independente surprinzătoare (Medeea’s Boys, Apollo 111 București, Pescărușul realizat de Andrei Șerban la Unteatru).
Am văzut circ contemporan, am ascultat fanfare cu instrumentiști pedalând pe biciclete ori dansând pe propriile ritmuri, am urmărit alaiuri de samba, am vizitat expoziții (Micro-folie, primul muzeu digital, un spațiu de interacțiune culturală), am ascultat conferințe și mi-am încărcat bagajul cu o grămadă de cărți. Dar, cel mai important, am revenit cu un minunat dar: emoție estetică de cea mai bună calitate.