E un adevar destul de simplu: limba romana de la televizor ori radio se impune ca regula mult mai usor decit cea transmisa prin scoala. Iar limba utilizata la televizor – inclusiv formele sale scrise – e forma cea mai raspindita de instruire lingvistica a romanilor. Ajunge mult mai repede la public, e preluata pe nemestecate si de bunavoie si devine un instrument de educatie continua – visul didactic transformat in cosmar televizual.
S-au spus multe despre greselile de exprimare, de pronuntie sau de ortografie propagate prin televiziune, asa ca eu o sa amintesc doar trei. Una este utilizarea tot mai accentuata si mai agresiva a subdialectului muntenesc, inclusiv la emisiunile de stiri… inclusiv la postul national de televiziune. Presupun ca nici prezentatorilor, cufundati in mediul lingvistic bucurestean, nu le e foarte usor sa pronunte literar (desi meseria presupune exact asa ceva), dar daca nu esti de-al locului, te cam zgirie pe urechi sa auzi cum la stirile nationale se vorbeste despre cele „seapte zile” in care s-a intimplat nu stiu ce.
O alta problema este legata de genul numeralului asociat citorva zile din luna. Se spune sistematic – si doar de vreo doi-trei ani incoace – „doua ianuarie”, „douasprezece martie”, „douazeci si doua august”. De ce nu „doua ianuarii”, „douasprezece martii”, „douazeci si doua augusturi”? Culmea e ca am intilnit si un absolvent de Litere care m-a asigurat ca asta e forma corecta, iar argumentul lui final a fost „Pai, n-ai auzit ca asa se spune si la televizor?”. Ba da. Tocmai asta e problema.
Nu cred ca ar fi necesare explicatii gramaticale foarte detaliate. Intreb si eu doar unu-doua lucruri (atentie, nu „una-doua lucruri”!). De unde vine numele statiunii Doi Mai? Sau corect ar fi Doua Mai? Apoi: de ce nu se spune si „intiia ianuarie” sau „una ianuarie”, adica cu numeralul la feminin, ci „intii ianuarie” sau „unu ianuarie”, cu forma de masculin?
E bine sa amintesc inca un lucru – in limba romana lunile anului sint de genul masculin. Si daca s-a gindit cineva ca forma cu „doua… ” ar fi o contragere a formei „a doua zi – sau a douasprezecea zi din luna ianuarie… „, prin acord cu genul substantivului „ziua”, atunci iar se insala. Fiindca in cazul asta, pornind de la constructia „ziua intiia din luna ianuarie”, ar trebui sa zicem, de exemplu, „intiia ianuarie” sau „una ianuarie”.
Al treilea caz e cel mai interesant, fiindca CNA-ului i-ar fi venit greu sa-l sesizeze, desi dovada de proasta stapinire a limbii sare in ochi imediat. Mai mult, textul la care ma voi referi se repeta sistematic, pe toate canalele TV – de stat sau particulare – si banuiesc ca isi are originea chiar in ograda CNA. E vorba de unul din acele texte-avertisment ce apar la inceputul fiecarui program: „Acest program poate fi urmarit de catre copii pina la axth ani numai cu acordul sau impreuna cu parintii ori familia”. Impreuna cu parintii… aici e clar. Dar cu acordul? Cine e acordul? Un nume generic pentru vreo ruda sau vreun prieten de familie? Atunci de ce nu l-au scris normal: „… numai cu Acordul”?
Ei, desigur ca e vorba de altceva. De acordul parintilor. Si de un anacolut de toata frumusetea. Corect ar fi fost „numai cu acordul parintilor sau impreuna cu parintii”. Acelasi substantiv, doua genuri diferite. Dar stim si noi, stiu si ei: in tara lui „merge si-asa” un asemenea fleac nici nu mai conteaza. Parca mare lucru o greseala in plus in limba romana. Ce, americanii nu gresesc? Si uite, din greseala in greseala, ce popor puternic au ajuns!