Și iată că aproape s-a făcut luna de la ARTmania, o lună care m-a lăsat îndeajuns de încărcat de emoție pentru a nici nu îi simți trecerea. Atmosfera festivalului și muzica sa au făcut ca timpul să se volatilizeze. În două vorbe: din puzderia festivalieră din România, ARTmania a arătat din nou în 2019 că ocupă o poziție de top.
Multe, parcă prea multe festivaluri la noi. Și aici nu mă refer la cele ce atrag un public foarte mare și foarte colorat, precum Electric Castle, Untold (Antol, cum am auzit și văzut scris de câteva ori), Afterhills sau altele. Numai pe partea de rock se tot înmulțesc și apar la suprafață unele vechi, ce ies din obscuritatea ce le-a străjuit ani la rând – cum este cazul Posada Rock, care ființează din 1986.
Dar timpul le va separa și vom vedea care vor fi cele ce reușesc să se impună pe o scenă destul de mică, precum e România. Partea bună însă este că se manifestă un interes tot mai crescut al publicului pentru asemenea evenimente și că România este tot mai prezentă pe harta marilor concerte.
Cât despre ARTmania, la cea de-a XIV-a ediție festivalul este una dintre cele mai importante manifestări de gen din țară. Dovadă stă titlul de Best Small Festival primit în ianuarie 2019, în cadrul European Festival Awards.
Mai mult decât muzică
Cele două zile de muzică și evenimente de la Sibiu au reușit să adune zilnic circa 10.000 de omușteni, veniți în primul rând pentru numele anunțate, pe scenă prestând câteva trupe mari ale scenei internaționale. Dar dincolo de scena din Piața Mare, a fost ocazia perfectă pentru a asculta în secundar și o serie de nume din România (Am Fost la Munte și Mi-a Plăcut, Coma, Blue Velvet și altele).
Pe lângă concerte, brățara de festival oferea și accesul la o serie de evenimente gândite să vină în completarea experienței festivaliere: filme cu Caravana TIFF, vizite la muzee, un seminar pe care regret că l-am ratat legat de muzica și instrumentele tradiționale scandinave, susținut de unul dintre membrii trupei Wardruna etc. Această fațetă arată un festival care a crescut constant, care a trecut de simpla parte de muzică. Un festival cu personalitate, care oferă participantului o experiență cât mai complexă.
Și lucrurile nu se opresc aici: organizatorii au anunțat că de la anul vor folosi conceptul „Donație pentru invitație“, sumele acumulate îndreptându-se către un proiect de natură socială. Pentru 2020, cauza susținută este cea a ridicării primului spital de oncologie și radiologie pediatrică din România, cauză pentru care a donat și Metallica o sumă considerabilă zilele trecute.
Sound-uri diferite, dar un singur sunet
Un singur sunet, o singură muzică, în ciuda diferențelor majore dintre trupe, dintre stiluri, dintre abordări. O singură muzică, aceasta este cea pe care o iei cu tine când se termină cele două zile mult prea scurte.
Prea des ne pierdem în catalogări, în genuri și subgenuri (o voi face și eu imediat mai jos), dar contează că, mai ceva ca Nokia, muzica bună unește oamenii. Întâlniri neașteptate, noi prieteni și vechi apropieri regăsite – iată unul dintre motivele pentru care pot spune: Mulțumesc, ARTmania! De la Alcest la Opeth, de la Dream Theater la Wardruna, toate trupele care au urcat pe scena din Piața Mare din Sibiu s-au oferit publicului, în feluri diferite, dar urmând până la urmă stimularea acelorași receptori, nervoși și afectivi.
Și publicul a răspuns pe măsură. Zece mii de oameni care se bucură laolaltă nu e de ici, de colo. Și bucuria s-a văzut și în felul în care s-a manifestat lumea: nu am văzut, nu am auzit de nici un incident, de nici un exces de nici un fel. Trebuie recunoscut, din păcate, că prea rar la un festival de la o anumită mărime în sus nu se petrece nimic din spectrul negativului. Iar dovada liniștii de aici stă în numărul mare de părinți cu copii prezenți la festival, ca și în cel al adolescenților.
Aici o mare parte din „vină“ le aparține organizatorilor, care s-au îngrijit ca lucrurile să meargă ca unse, de la nivelul logistic și al funcționării micii armate de voluntari până la amănunte precum prezența unei charging van în perimetrul ARTmania. Voluntarii au făcut o treabă excelentă, în tot ce i-am văzut, de la îndrumarea oamenilor până la verificarea și strângerea gunoiului sau la asigurarea de săpun și alte necesități în partea toaletelor. Evident, aici se vede și experiența acumulată, dar este vorba și despre atmosfera pe care organizatorii au știut să o imprime festivalului. În final, 300 de oameni au asigurat toate condițiile unui public de 30 de ori mai numeros.
Poate că singura notă oarecum discordantă a fost atitudinea neconsecventă a celor de la pază, care uneori permiteau trecerea cu unele obiecte, alteori nu: o prietenă a fost în situația în care, ajunsă de pe drum chiar după ce începuseră cântările, a reușit să intre cu rucsacul în spate; a doua zi nu a avut voie să intre cu un baton de ciocolată. Dar sunt probleme atât de mici la un festival atât de frumos, că nici nu merită zăbovit asupra lor.
Oameni și muzica lor
Două zile, opt trupe, provocări și așteptări, nostalgii și descoperiri ar fi un alt rezumat al ARTmania. Evident, „înfruntarea cea mare“ a fost între cele două capete de afiș, Dream Theater în prima zi și Opeth în a doua. Însă nu se poate trece nicicum peste celelalte trupe prezente: Madrugada (Norvegia), Alcest (Franța), Wardruna (Norvegia), Architects (UK), Fjørt (Germania) și Möbius (Slovacia).
Dar oricine pornește la drum spunând că numai aceste (eventual numai una dintre cele două) trupe merită efortul de a ajunge la Sibiu pornește greșit. Știți însă care e marea frumusețe a unei asemenea greșeli? Că îți deschide orizontul, că surprizele se pot ține lanț și că pleci mai bine decât ai sperat.
Spun asta cu gândul la unii dintre companionii mei, care au venit, spre exemplu, numai pentru Dream Theater, cu bilet doar pentru prima zi. Evident, este o greșeală să cauți un singur sound, dar toți o mai facem uneori. Însă neprevăzutul a făcut să fie convinși (prietenii la nevoie se cunosc) să zăbovească și a doua zi și să descopere noi lucruri, noi sunete, noi feluri de a fi care i-au atins chiar mai mult decât ar fi fost dispuși să mărturisească.