Stirea am citit-o in „Cotidianul”, intr-un articol semnat de Razvan Ciubotaru, dar nu despre ea vreau sa vorbesc.
Am folosit-o doar ca exemplu recent de stire de acest tip, din noianul care ne-a invadat in ultima jumatate de an, stiri ce au darul de a ne reatrage atentia asupra Republicii Moldova. Si sa ne induca sentimente contradictorii.
Nu simt nevoia sa prezint aici suma evenimentelor de acest tip. Remarc insa, tot de ceva vreme, ca autoritatile romane, in principal excelentul speculator de subiecte politice Traian Basescu, au inteles brusc ca Romania are nevoie de Republica Moldova. Nu, in nici un caz de revenirea la vechile obsesii ale dodoloatei Romanii, nu in sensul asta. Ci de subiectul Republica Moldova, pe care cei de la Chisinau, cu Voronin in frunte, li-l ofera pe tava. Miercuri, spre exemplu, Traian Basescu a afirmat, in fata ambasadorilor acreditati la Bucuresti, urmatoarele: „Pentru ca am vorbit de vecinatatea imediata a Romaniei, nu pot sa nu admit ca avem o obligatie ferma pentru a crea conditiile necesare dezvoltarii identitatii culturale si politice a membrilor comunitatilor romanesti care traiesc aici. Mi-am asumat personal acest obiectiv si il voi urmari pe toata durata anului 2008” (sublinierea imi apartine).
Dupa 1989, Romania a avut permanent un proiect national. De la nu ne luati Ardealul cu care Vatra Romaneasca, urmata de PUNR si PRM au reusit sa atraga o multime de simpatizanti, pina la proiecte reale, precum intrarea in NATO si aderarea la Uniunea Europeana, toate acestea au folosit enorm luptei politice interne. Si au creat cadrul necesar unor batalii aprige pe macar sute de mii de voturi, care, se stie, conteaza suficient in lupta politica. Dupa 1 ianuarie 2007, s-a cam creat un gol. Cu sacii in caruta, a cam inceput sa ne pese prea putin, tuturor, de la politicieni pina la ultimul votant, ca acesti saci sint prost peticiti si din ei curge griul. Proiectul era incheiat, gata, ne-am luat de-o ultima grija, de-acum asteptam sa curga laptele si mierea.
Traian Basescu insa, iata, ne dovedeste inca o data ca se prinde mai repede decit altii. Si, prinzindu-se, redevine jucator. Pentru ca de-atita vreme n-a mai avut o minge pe care s-o numeasca proiect national, acum a imprumutat una de la vecinul neprieten Voronin si a inceput s-o bata. Jucatorului ii sade bine cu mingea la picior. Iar Romania se trezeste astfel, pentru 2008, cu un nou proiect national, pe care presedintele promite ca-l va „urmari pe toata durata anului”. De asta data insa, e de vazut cum va reusi sa ne atraga si pe noi in acest proiect. Pentru ca, la momentul actual, presedintelui ii mai lipseste ceva, adica tocmai esentialul, care n-a lipsit nicicind in cazul celorlalte proiecte: tinta ultima, tinta concreta. Pentru ce va lupta Traian Basescu tot anul 2008? Pentru a crea „conditiile necesare dezvoltarii culturale si politice a membrilor comunitatilor romanesti” din Republica Moldova? Nu, domnule Basescu, asta ar fi sunat bine in discursul lui Ion Iliescu. Dumneavoastra nu va incurcati, de obicei, in meandrele concretului, iar sinergia faptelor nu va e straina defel. Hai deci sa asteptam, pentru a afla ce va insemna, de fapt, implicarea presedintelui in subiectul Republica Moldova in 2008.
Nu este vremea pariurilor, dar cu neprecupetitul ajutor al neprietenului Voronin, sint convins ca, treptat, Basescu va gasi tinte mult mai concrete. Ceva ma face sa cred ca, desi scandalul cu Tariceanu mai are de oferit citeva reprezentatii, nu de-aici mai spera presedintele sa faca rost de alte voturi. Republica Moldova, in schimb, e oarecum virgina din acest punct de vedere. Stindardul ei, fie el cu stema schimbata, cum spunea stirea citata la inceput sau nu, va putea fi purtat in marele nostru joc intern. Astazi, putem doar specula pe marginea subiectelor care vor tine capul de afis al anului 2008. Si, cu siguranta, am si gresi. Relatia Voronin-Basescu poate sa ne ofere surprize mult mai mari decit obositul scandal cu Tariceanu. O s-avem deci, in opinia mea, ceea ce am numit, de-a lungul articolului, usor ironic, un nou proiect national. Spuneam usor ironic? Pai, da. Cum sa folosesti alt ton cind vorbesti despre un lucru atit de putin important pentru noi precum Republica Moldova?