Asa ca, pina sa visez ca o sa fiu balerina, cosmonaut, mecanic de locomotiva, inginer, arheolog si ehehe scriitor, am vrut mortis sa ma fac ba vinzatoare, ba functionara, ba coafeza sau manichiurista, ba fotomontatoare. Imi parea pe atunci ca pentru meseriile astea nu trebuie sa-ti sfarimi creierii, ca la aritmetica sau compunere. Chestiile oarecum mecanice care-mi netezeau frumos creierii, intr-un soi de tihna cretina, ma linisteau si-mi dadeau o stare de bine blegit.
Ceva-ceva din toata povestea asta ma bintuie si azi, mai ales cind sint obosita si cam zob din prea multa incordare a neuronilor. Atunci, instinctiv ma apuc de cite-o treaba din copilarie si ma linistesc instantaneu. Am sa dau doar citeva exemple despre cum mi-am gasit mici prilejuri de bucurie zilele trecute, dupa o saptamina grea, asezonata cu viroza. Intii si-ntii m-am jucat de-a coop. higiena cu mama: i-am vopsit parul, i l-am ondulat si, dupa ani de zile, am dat-o pe unghii cu oja roz deschis. Asta a fost luni. Marti, pentru ca n-aveam ce chitante si bonuri sa tai si nici ce borderouri sa completez, am decupat cu foarfeca din ziare mici articole sau stiri care, pe mine una, m-au bucurat si le-am strecurat in dosarul oranj cu elastic pe care-i lipita eticheta Secretul A. Cum ar fi, de pilda, statisticile despre ce si cit consuma locuitorii din Regiunea Vest, adica, in mare, din Banat. Si ce-am desprins din cifre? Ca aici e cel mai inalt nivel de trai din Romania (de la venituri pina la consum). Ca se hapaie masiv piine, fainoase si patiserie, cartofi, dulciuri si ca se soarbe in delir cafea sau ceai, dar nu si sucuri chimizate. Desi n-am vazut nimic despre carne, banuiesc ca si la proteina animala dam clasa sudului, estului si nordului. Mai slab am sta la sectorul lactate, care ne-a pravalit pe penultimul loc. Dar legumele ne-au recocotat sus de tot.
Din fericire sintem codasii codasilor la gilgiitul alcoolului, cu doar 1,2 l pe cap de locuitor. Una peste alta, fara sa comparam si starile de sanatate ce decurg din ce-am bilantuit, stam bine. Avansuri masive (inclusiv fata de bucuresteni) avem si la cit cheltuim ca sa ne reparam sau aranjam locuintele si masinile, dar mai ales pentru, vorba statisticii, „ingrijirea personala”. Tare m-am bucurat. Desi presimt ca pentru colegii cu cuget critic, care trag in consumism din toate pozitiile, asta nu-i deloc motiv de lauda. Am si eu curaj macar o data si zic, gata de infruntare: ba da!
Miercuri m-am intilnit si-am povestit cite-n luna-n si-n stele cu un grup de doamne si domni foarte in virsta de la caminul de zi al Comunitatii evreilor din oras. I-am vazut cit sint de vitali, de senini si de bine dispusi si-am inteles ca profesorul Andrew Oswald de la Universitatea din Warwick zice bine ce zice in declaratia lui (pitulata si ea in dosarul oranj cu elastic): „Te-ai astepta ca oamenii sa devina cu atit mai nefericiti cu cit imbatrinesc. Insa noi demonstram exact contrariul”. Exact.