Ceea ce s-a petrecut insa miercuri, 13 februarie mi se pare de neimaginat. Odata cu primele acorduri din Hoffmeister, cvartetul K 499 al lui Mozart, cei prezenti in sala Ateneului au crezut ca incepe un adevarat cutremur. N-a fost asa. Ne-am dat seama imediat ca linga venerabila cladire, intr-un cort ca de circ, incepusera concomitent repetitiile pentru un spectacol in aer liber dedicat… Zilei indragostitilor.
Ce-a urmat a fost un cosmar. Adagio a fost invins de rapaitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au palit in fata rafalelor trase de chitarele bas, orga si sintetizatoarele au alterat poezia variatiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedala a contrapunctat Maestoso, iar sirul de racnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat prin coloane uriase de difuzoare de sute, poate chiar mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Desteapta-te romane cu potentiometrele date la maxim! E drept ca imnul s-a intonat… la pauza, ca o simpla verificare de rutina a echipamentelor.
Miercuri seara, nesimtirea a invins zidurile Ateneului Roman si, totodata, a compromis momentele de inalta tinuta artistica pe care Cvartetul Belcea le oferea. Vegheata cu strasnicie de echipaje de politie si de camioanele jandarmeriei, vulgaritatea a luat forma unui terorism sonor emanind de la nici o suta de metri de cladirea-simbol a culturii noastre nationale. Interventiile celor de la Ateneu au ramas, desigur, fara ecou. Din cortul improvizat, decibelii au continuat sa se reverse agresiv si salbatic intreaga seara, spre deliciul celor citeva zeci de privitori de ocazie la scena pe care erau mentionate vizibil, foarte vizibil, doar doua nume: Radio 21 si Primaria sectorului 1 Bucuresti. (S.L.)