Din pacate, am dat peste un alt filmulet, pe care-l vazusem la televizor, dar il ignorasem. Anume cel in care secretarul general al organizatiei de tineret a PDL vorbeste in fata studentilor despre pactul national pe educatie.
Din pacate, spun. Pentru ca, tot din pacate, filmuletul respectiv m-a facut sa ma razgindesc. Si sa scriu aici pe o tema ce nu merita abordata, dar pe care nici nu poti s-o treci cu vederea fara riscul de a ramine cu frustrarea ca te-ai abtinut.
Deci: Elena. Mezina familiei prezidentiale, cum o alinta presa. O tinara la fel ca voi, cum ar spune ea. Care s-a gindit sa intre in politica. Luind totul, fireste, pe speze proprii, muncind din greu ca s-ajunga la o cariera in domeniu, fara ajutor de sus, doar cu ambitie. O fata cu viitor politic, fara doar si poate. Care isi invata discursurile pe de rost, ca la gradinita, uitind din cind in cind cite un cuvint, revenind, recitind corect, uitind iarasi, bilbiindu-se pina in pragul plinsului, revenind. M-am uitat atent la filmuletul despre care pomeneam. L-am revazut de citeva ori. De fiecare data, mi s-a parut ca vad o fata chinuita, care n-ar vrea in ruptul capului sa se afle acolo, la tribuna, in fata studentilor, dar care n-are alta solutie. Trebuie. E obligata sa vorbeasca, desi ei i-ar placea sa fie in cu totul alta parte. La un meci, poate. La o parada de moda. In vreun club. In bratele cuiva drag. Oriunde in alta parte, nicidecum in fata unui microfon, recitind un discurs pe care, evident, facuse eforturi considerabile sa-l invete cuvint cu cuvint, pentru a-l rosti apoi „liber” in fata unui auditoriu pregatit oricum sa aplaude fara retineri.
Pina la acest discurs, repet, m-a amuzat ambitia fiicei lui Traian Basescu. Am considerat-o un moft al ei, am discutat cu prietenii despre aparitia unui nou Marean, in varianta feminina, pe scena politica s.a.m.d. In orice caz, am fost convins ca presedintele Basescu nu face decit sa-i permita fiicei sa se joace putin, neinteresat fiind, in fapt, de o reala cariera politica a Elenei sale. Am crezut ca PDL-ul, la rindu-i, a facut un sacrificiu, de dragul Parintelui, cautind un locsor pentru nazbitia de moment a mezinei prezidentiale. Dupa ce am vazut-o insa evoluind la tribuna si vorbind despre pactul national pe educatie, nu mai sint chiar atit de dispus sa fac glume. Si asta intrucit am inceput sa ma intreb daca nu cumva Elena Basescu e, in cele din urma, o victima, nicidecum o rasfatata.
Datele sint urmatoarele: fata cea mai mica a presedintelui a devenit, in ultimii ani, o prezenta constanta in media. Scoasa in fata de insusi Traian Basescu, tinuta cu drag pe dupa umeri in fata camerelor, apoi dojenita pentru relatia nepotrivita cu fiul lui Viorel Hrebenciuc, Elena a urcat pas cu pas in ierarhia popularitatii, devenind o vedeta. Cum si presedintele stie, a si demonstrat-o de atitea ori, ca in Romania a fi vedeta e mai important decit a fi un bun politician, incep sa-mi pun intrebarea, asumindu-mi, fireste, si posibilitatea de a gresi, daca nu cumva impulsul decisiv pentru intrarea Elenei Basescu in politica a venit chiar de la Cotroceni. Si daca nu cumva PDL-ul a fost sincer sustinind-o, tocmai pentru a beneficia de popularitatea ei crescinda la acel moment.
Acum, desigur, aruncarea in lupta a fiicei presedintelui, atit de nepregatita, pare o greseala. Imaginea publica a Elenei Basescu devine, din pacate, tot mai mult aceea a unei tinere din e-generation cu un comportament asemanator insa unei alte Elene de pe scena politica, inghitita de istorie. Pentru ca ne este inca proaspat in minte CODOI-ul savantei de renume mondial, nu inghitim prea usor „succesurile” acestei noi Elene, fie ea tinara, draguta si fiica de presedinte. Sau, de fapt, nu le inghitim tocmai pentru ca este fiica de presedinte.
Indiferent insa care a fost strategia initiala, PDL-ul e actualmente in eroare. O eroare atit de mare, incit nici nu permite prea multe solutii pentru remedierea ei. Fiecare iesire publica a Elenei Basescu poate insemna un dezastru. Mintile luminate ale partidului s-au straduit sa gaseasca solutii, dupa catastrofele gramaticale anterioare, si au obligat-o sa invete pe dinafara un discurs. Greseala si mai mare. Ce se mai poate face? Sint curios, asemenea dumneavoastra, sa vad ce va urma. Dar, dupa prea multe succesuri ale PDL, n-am cum sa nu ma astept acum si la o seama de esece.