Șase albume ale unui martie teribil, în care lumea a intrat în pauză generală, contrapunctată cu doar știri tragice de pe frontul pandemic. Un timp în care muzica și muzicienii au părăsit sălile de concerte, refugiindu-se în online, de unde încearcă să tempereze fricile. Pentru liniștea și frumusețea pe care ne-o aduc, muzicienii, una dintre cele mai vulnerabile categorii sociale în aceste zile, merită aprecierea și susținerea noastră. Ascultați linkurile din selecția discografică a lunii martie și cumpărați un disc luna această. La vreme de cumpănă, avem nevoie de muzică, iar muzicienii au nevoie de noi.
Otto Klemperer – Klemperer live, Cologne Vol. 10: Beethoven Symphony No. 9. Archiphone, 6 martie 2020
Există cel puțin șapte versiuni istorice cu a IX-a de Beethoven dirijată de Otto Klemperer, toate înregistrate între 1956-64 cu orchestre ca Philarmonia, Concertgebouw, Viena și New Philarmonia. Aceasta, din 6 ianuarie 1958 cu Kölner Rudfunk, este o transmisiune radio din Großer Sendesaal Funkhaus și nu e una dintre cele mai bune versiuni a marelui dirijor german la simfonia cu Odă bucuriei. Dar pentru mine e reeditarea istorică a lunii și albumul Beethoven, cu un rubato sentimental, cu tranziții subite în Allegro, un superb Adagio și mai ales garnitura solistică, cu basul Hans Hotter strălucitor, cu greutate așezată a magnificenței beethoveniene, impozantă și sensibilă în frazarea riguros poetică a lui Klemperer, una intruvabilă în toată aglomerația grăbită prezentului. Chiar dacă pe 20 martie Warner Classics a reeditat un alt live Klemperer cu a IX-a (noiembrie 1957, Festival Hall, Londra, tot cu Hans Hotter), aleg sentimental versiunea Köln, una imperfectă, dar umană, cu bordajul emotiv al întoarcerii dirijorului în romanticul Cologne al tinereții și primei iubiri, unde a dirijat între 1917 și 1924. Și pentru sunet: remasterizare cu patină a celor de la Archiphon, pe site găsiți ireproșabile discografii Klemperer, Lipatti sau Schuricht. O înregistrare istorică, de colecție, dintr-o arhivă privată, de emoționantă măreție a omenescului beethovenian.
Archiphon, ARC-Wu 251
Beethoven – Simfonia a IX-a în re minor op.125
Maria Stader, soprană
Grace Hoffman, alto
Waldemar Kmentt, tenor
Hans Hotter, bas
Orchestra și Corul Rundfunk Köln
Înregistrare ianuarie 1956, Großer Sendesaal Funkhaus, Köln, remasterizare Archiphon 2020. Disponibil Hi-Res Amazon.
Mozart Piano Quartets – Finghin Collins, Rosanne Philippens, István Várdai, Máté Szűcs. Claves, 13 martie 2020
„Privilegiul geniului, liniștea care urmează unei lucrări de Mozart este tot Mozart“ spunea Sacha Guitry, o liniște de regăsit în bijuteria camerală cu un irlandez, o neerlandeză și doi maghiari interpretând cvartetele cu pian de Mozart, toți tineri și toți legați prin muzică de Elveția. Finghin Collins, cel mai cunoscut pianist clasic al Irlandei de azi, care a cântat de mai multe ori la București dar și la Festivalul „Clara Haskil“ de la Sibiu, e sufletul acestei înregistrări, o afacere între prieteni, cu violonista Rosanne Philippens, o îndrăgostită de Enescu și una dintre protagonistele Sonoro Conac inițiat de Răzvan Popovici, în mare formă. Muzica celor patru e impecabilă, o adevărată broderie în filigran a tonicelor sonorități mozartiene, cu un subtil KV 478 în sol minor și o adevărată defilare virtuoză în dramaticul KV 493, în care pianul are veleități concertante, cu fiecare instrument perfect balansat, în sensul unei admirabile independențe solistice. O muzică aducătoare de pace și frumusețe, cu bineînțeles, liniștea de după. Multă liniște.
Claves, CD 50-3002 Claves
Mozart – Cvartetele cu pian Nr. 1 în sol minor KV 478 (1785) și Nr. 2 în Mi b Major KV 493 (1786)
Finghin Collin, pian
Rosanna Philippens, vioară
István Várdai, violă
Máté Szűcs, cello
Înregistrare mai 2019, St.Peter’s Church of Ireland, Drogheda. Disponibil CD & Hi-Res, Qobuz.
Maia Cabeza – Janáček, Veress, Holliger, Enescu, Schulhoff & Bartók. Genuin, 20 martie 2020
Bartók avea dreptate, concursurile sunt pentru cai, nu pentru artiști, dar o competiție îți poate aduce azi un excelent disc de debut la doar 28 de ani. Cum i s-a întâmplat Maiei Cabeza, care în 2018 câștiga concursul Bach de la Leipzig și o sesiune de înregistrări la Genuin. S-a născut în Japonia, într-o familie argentiniană, a studiat în State și trăiește în Canada, iar acest Folk roots european i se potrivește perfect, ca temperament și sensibilitate. Cântă pe un Landolfi 1750, cu acuratețe și pasiune în superba sonată de Janáček, cu Zoltán Fejérvári excelent acompaniator, cu o energie vibrantă în sonata pentru vioară solo a pupilului lui Kodály, Sándor Veress. Un solo posedat de accente, Dans primăvaratec de Holliger, ritmat doar de o senzuală tamburină, apoi fascinanta Airs dans le genre roumain de George Enescu, partitură scoasă la lumină de Sherban Lupu, admirabil interpretată de Cabeza. Sonata solo de Schulhoff e virtuozitate și imbroglio cu elemente Dada, jazz și un scherzo balcanic ca perpetuum mobile și la final Bartók, cel care a detestat concursurile și a transpus genial un verbunkos, cântec maghiar de cătănie, în cele două mișcări ale Rapsodiei nr. 2 cu acompaniament de pian, ideal amalgam pentru imaginația și sunetul violonistei Maia Cabeza. Discul de debut al lunii martie.
Genuin, GEN 20689
Leoš Janáček – Sonata pentru vioară și pian (1922)
Sándor Veress – Sonata pentru vioară solo (1935)
Heinz Holliger – Frühlingstanz (2001)
George Enescu – Airs dans le genre Roumain (1926)
Erwin Schulhoff – Sonata pentru vioară solo (1927)
Béla Bartok – Rapsodia nr. 2 pentru vioară și pian (1928)
Maia Cabeza, vioară
Zoltán Fejérvári, pian
Alexandros Giovanos, percuție
Înregistrare 5-8 mai 2019, Jesus-Christus-Kirche Berlin, Germania. Disponibil CD & Hi-Res, Qobuz.
Elle: French Opera Arias – Marina Rebeka, Sinfonieorchester St. Gallen, Michael Balke. Prima Classic, 20 martie 2020
După o Traviată de excepție anul trecut, în compania Orchestrei Festivalului Letonia și a baritonului George Petean, un emoționant belcanto cu arii de Bellini, Donizetti și Spontini înregistrat în 2018 la Palermo, soprana letonă Marina Rebeka, aplaudată recent mai ales în teatrele din Franța, revine cu o reverență publicului ce o iubește: Elle, un album de arii operatice franceze. Unul de vis, înregistrat cu Orchestra simfonică St. Gallen și vechiul ei prieten din proiectul verdian 2019, Michael Balke. Rebeka are un timbru seducător, o excelentă pronunție și dicție în franceză – destul de rară la interpreți ne-francezi! –, iar albumul cucerește încă de la prima arie, Depuis le jour, din Louise de Charpentier, cu tehnică superbă și dăruire vocală, pentru a-l face pe ascultător să se îndrăgostească efectiv în Je veux vivre de Gounod, de timbrul cald și generos! O notă specială pentru aria Liei din L’enfant prodigue de Debussy și multă încântare pe tot cuprinsul discului. Vocea sopranei letone e încântătoare da capo al fine, cu performanțe egale în registre vocale diferite, între Carmen și Julieta, trecând prin fermecătoare Thais, Manon și Marguerite. Elle cu Marina Rebeka, vocalul lunii martie, un album încântător, chiar ravisant!
Prima Classics, B083ZGSCG8
Charpentier, Louise: Depuis le jour où je me suis donnée
Massenet, Hérodiade: Celui dont la parole
Massenet, Le Cid: De cet affreux combat… Pleurez, pleurez mes yeux
Gounod, Faust: Ah ! Je ris de me voir si belle
Bizet, Carmen: L’amour est un oiseau rebelle
Bizet, Les Pêcheurs de perles: Me voilà seule dans la nuit… Comme autrefois
Massenet, Manon: Allons! Il le faut !
Gounod, Roméo et Juliette: Ah! Je veux vivre
Massenet, Thaïs: Ah, je suis seule… Dis-moi que je suis belle
Gounod, Faust: Elles ne sont plus là… Il ne revient pas
Massenet, Thaïs: O messager de Dieu
Debussy, L’enfant prodigue L’année, envain chasse l’année… Azaël!
Gounod, Roméo et Juliette Dieu! Quel frisson… Amour ranime mon courage
Marina Rebeka, soprană
Orchestra Simfonică St. Gallen, Michael Balke, dirijor
Înregistrare mai 2019, Tonhalle St. Gallen, Elveția. Disponibil CD & Hi-Res, Amazon.
Barbara Hannigan, Ludwig Orchestra – La Passione: Nono, Haydn & Grisey. Alpha, 27 martie 2020
Îmi place Barbara Hannigan pentru îndrăzneala explorării noilor teritorii și pasiunea investită. La Passione, cel mai recent proiect al sopranei și dirijoarei canadiene îndrăgostită de avangardă, e un triptic temerar care combină nou și vechi, într-o foarte personală interpretare. Hannigan frânge inimi din intro în bizara monodie neacompaniată Djamila Boupachá de Luigi Nono, tribut adus tinerei luptătoare algeriene torturate de francezi în sângeroasa revoluția din 1954, militantă portretizată și de Picasso într-un cărbune celebru. Urmează Quatre chants pour franchir le seuil de Gérard Grisey (Patru cântece pentru a trece pragul), alături de olandezii din Ludwig Orchestra, cu care făcea senzație în 2017 cu Crazy Girl Crazy. Compoziția e punctul de plecare a discului și favorita Barbarei Hannigan (o înregistrează a doua oară și o cântă peste tot de zece ani), o meditație răscolitoare asupra morții: moartea îngerului, moartea civilizației, moartea vocii și moartea umanității, cu o tandră berceuse în epilog, când totul e deșertăciune. Nu înțeleg cum poate tehnic, chiar dacă e o înregistrare, să dirijeze și să cânte în același timp această muzică complicată și sumbră, dar rezultatul e impresionant, de la prima audiție. Între aceste două muzici noi care pun pe gânduri, Simfonia Nr. 49 în fa minor de Joseph Haydn, cu un clavecin anarhic fundament numită și La Passione. Un disc electrizant, profund și pasionant!
Alpha 586
Luigi Nono – Djamila Boupachá pentru soprană solo (1962)
Franz Joseph Haydn – Simfonia nr. 49 în fa minor Hob. I:49 „La Passione“ (1768)
Gérard Grisey – Quatre chants pour franchir le seuil pentru soprană și ansamblu (1998)
Barbara Hannigan, soprană și dirijor
Ludwig Orchestra
Înregistrare iunie-iulie 2019, Muziekcentrum van de Omroep The Netherlands. Disponibil CD & Hi-Res, Amazon.
Bach: St. Matthew Passion – Choir of King’s College, Cambridge, Academy of Ancient Music & Stephen Cleobury. Kings College Cambridge Records, 27 martie 2020
Bach și Patimile după Sfântul Matei, poate cea mai potrivită muzică de ascultat la vreme de pătimire, atât pentru credincioși, în preajma Paștilor, cât și pentru cei care nu cred, pentru simpla plăcere intelectual-muzicală a capodoperei. Versiunea britanică înregistrată de bătrânul Choir of King’s College în compania prestigiosului Academy of Ancient Music e empatică și luminoasă, mai ales prin vocile copiilor din cor și detașarea înțeleaptă a baghetei lui Sir Stephen Cleobury. Dirijorul și directorul muzical al King’s College murea de cancer în noiembrie 2019, la doar câteva luni de la această ultimă înregistrare cu muzica lui Bach. Interpretarea, în limba germană – e ceva foarte britanic să respecți originalul! – are cea mai bună garnitură a momentului, cu James Gilchrist în rolul Evanghelistului (outstanding!), cu Sophie Bevan, extatică în Aus Liebe, William Gaunt memorabil în Komm süßer kreuz sau emoționantul Erbarme dich al lui David Allsopp. Britanic și bookletul în 60 de pagini, cu traducerea libretului și un eseu special comisionat. O muzică minunată, minunat cântată, cu secțiuni corale incandescente și corale curgătoare ca bătăile unei inimi încălzite de sunetul fastuos al instrumentelor de epocă, o muzică dătătoare de speranță, sfidând temporalitatea și moartea, întotdeauna triumfătoare, cum doar Bach poate să te facă să speri din adâncurile celei mai negre tristeți: „Veniți, alăturați-vă plângerii mele!“.
Kings College KGS0037
J.S. Bach – Patimile după Sfântul Evanghelist Matei BWV 244 (1727)
James Gilchrist, Evanghelistul
Matthew Rose, Iisus
Sophie Bevan, soprană
David Allsopp, contratenor
Mark Le Brocq, tenor
William Gaunt, bas
The Choir of King’s College, Cambridge
The Choir of King’s College School, Cambridge
Academy of Ancient Music
Sir Stephen Cleobury,dirijor
Înregistrare 14-16 aprilie 2019, Chapel of King’s College in Cambridge. Disponibil CD, SA-CD & Hi-Res, Arkiv Music.
P.S.: Ar mai fi de ascultat și Vikingur Olafsson – Rameau/ Debussy, dezamăgitor pentru mine, dar va fi cu siguranță discul clasic al lunii martie, Coro di Voci Bianche dell’Arcum, un ansamblu semi-profesionist italian cântând colinde transilvane de Roman Vlad, Lieduri de Beethoven cu Mathias Goerne și Jan Lisiecki, Octetul enescian măcelărit de Gringolts Quartet & Meta4, concertul de Korngold cu Andrew Haveron, un Bach/ Vivaldi cu Giuliano Carmignola și Mario Brunello și un misterios Requiem de Dvořák cu Filarmonica din Bacău (?) dirijată de un Wil Kesling, despre care vreau să aflu mai multe. Audiție plăcută!