Sincer să fiu, nu-mi aminteam deloc de trupa aceasta, al cărei nume trimite la un film bine primit pe mapamond la vremea respectivă: Missing (1982), regizat de Costa Gavras, cu muzică de Vangelis.
Nici n-aș fi deschis fișierele recentului disc Dreaming (2020, Cleopatra Rec.), inscripționat așa pe copertă: Missing Persons featuring Dale Bozzio, dacă personajul principal n-ar fi una și aceeași persoană cu vocalista căreia Frank Zappa îi încredința acum vreo patru decenii rolul Mary în tragicomedia parodică Joe’s Garage, realizată doar ca triplu LP, nu și film, cum intenționa autorul. Slăbiciunea mea recunoscută pentru muzica lui Zappa și curiozitatea unei zile de #stămacasă mi-au adus ceva satisfacții, pe care, darnic din fire, mă grăbesc să le împart cu dumneavoastră, neputincioși cum suntem toți și condamnați la plictiseală covidă!
Dale Frances Consalvi s-a născut în Boston, acum 65 de ani. În 1974 a electrocutat circuitul cluburilor Playboy, unde își etalau nurii fetele dornice de afirmare în orice fel de show-biz, iar în 1976 a fost declarată „Iepurașul anului“ de cititorii scandaloasei reviste. Întâlnirea importantă pentru ea, în acei ani, a fost cu Frank Zappa și gașca lui de zăpăciți. Unul dintre aceștia, bateristul Terry Bozzio, i-a devenit soț pentru vreun deceniu. Intrată în „cârdășie“ cu de-alde Zappa, era firesc pentru ambițioasa femeiușcă să vrea o carieră în muzică, mai ales că nu-i lipseau talentul și apetitul pentru chestii originale.
La puțin timp după înregistrările pentru discul lui Zappa, Dale s-a integrat grupului alcătuit din Bozzio, chitaristul Warren Cuccurullo, basistul Patrick O’Hearn și clăparul Chris Wild. Generos, Zappa le-a oferit noul său studio, UMRK, pentru imprimarea câtorva compoziții andocate la spiritul vremii, deschis tuturor experimentelor și îndrăznelilor. O sumă largă de concerte în cluburi și amiciția postului de radio
K-Rock, un EP autofinanțat, cu patru piese rapid ajunse hituri, precum și alegerea numelui de scenă ușor provocator – iată premisele desantului furtunos pe scena mare.
Firma Capitol, cu care trupa Missing Persons a semnat în 1981 pentru trei albume, a investit doar în remasterizarea profesională a primelor încercări și le-a distribuit adecvat. Astfel că EP-ul s-a vândut în peste 200.000 de exemplare, fapt nemaipetrecut până atunci cu alt disc!
Au urmat vreo trei-patru ani de glorie, amplificată de adicția MTV, canal de comunicare pe unde Missing Persons și-a expandat notorietatea efemeră.
Căutați pe YouTube și (re)vedeți videoclipul Words, filmat „pe viu“ prin 1981. Costumația mai mult decât sumară, însă nu indecentă, machiajul strident, alura extraterestră, vocea de gheață fac din Dale Bozzio precursoarea multor starlete. Lăsăm deoparte faptul că un asemenea spectacol azi ar fi imposibil de pus în scenă, deoarece ar declanșa un scandal monstruos din partea „apărătorilor“ moralei publice, convertiți la tot felul de corectitudini.
Evidența impune: o sumă de interprete, de la Madonna și Bananarama până la nesărata Lady Gaga, au copiat-o pe Dale, o „creație“ a lui Frank Zappa, după cum recunoaște chiar ea! Ce teorie ar ieși din atenta disecare a „contribuției“ fiecărui actant la mersul modei în industria distracțiilor!
Missing Person s-a dezmembrat odată cu divorțul soților Bozzio. Fiecare component și-a urmat cariera proprie, cu înregistrări de valoare diferită. Încercările de „reunire“, uneori cu succes de sală, n-au adus alte discuri notabile. Dale s-a recăsătorit de mai multe ori, a născut și doi băieți.
A încercat să mențină Missing Persons în atenție, adăugându-i, totuși, numele propriu. Ca multe alte trupe și interprete de fulgerător succes, pare incapabilă să iasă din paradigma anilor săi de vârf. Discul actual ilustrează neputința. Preluările unor piese celebre, chiar dacă perfect reinstrumentate, amin-tesc un timp ce nu se reîntoarce. E dureros, și puțin!