Asociatia Salauds de pauvres (Nenorocitii de saraci), care reusise deja sa obtina pentru 600 de SDF (numele politic corect pe care francezii li-l dau vagabonzilor) dreptul la vot, a alcatuit in februarie 2008 o lista proprie de candidati pentru municipale, cu Jean-Marc Restoux in frunte.
Lista, pe care comunistii si Verzii au vrut, prieteneste, s-o „inghita”, dar au fost categorit refuzati (SDF-ii n-au partid), are si niste nume celebre: Louis Garrel (brunetul cret care a jucat in The Dreamers si Les amants irreguliers) si Frederic Beigbeder. Pardon, Beigbeder nu mai candideaza, pentru ca a avut ceva probleme cu cocaina si politia a aflat. Jean-Marc (cind isi pune ochelari, arata ca un filosof francez de stinga, ceea ce probabil ca si este) vrea mai ales sa le dea de gindit parizienilor. In arondismentul al saselea, locurile de parcare pentru persoanele cu handicap sint intotdeauna ocupate nemotivat, rampe de acces nu exista, magazinele de cartier dispar, cele de lux au ocupat, prin chirii monstruoase, vechi spatii de locuit, discrepantele intre SDF (fara domiciliu fix) si SDF (fara dificultati financiare) sint uriase. „Ma doare undeva, lista asta e razbunarea noastra. Ce-o sa ne mai distram… ” sau, zice Jean-Marc in alt interviu, „trebuie sa-i dam tarii asteia o etica”. Contracandidatii au in spate partide serioase, dar asta nu-l intereseaza pe Jean-Marc.
El sta pe bulevardul SaintGermain pe un scaunel, linga un chiosc de ziare, si cere bani pentru campania electorala. Numai cu Francoise de Panafieu, candidata UMP la primaria Parisului, are o problema: „Acum citiva ani, i-am aruncat cu un ou in cap. Am primit 6 ore de arest preventiv. Dar i-am zis ca o sa ne mai intilnim noi. Si-acuma, uite ca se-ntimpla”. Wolinski, caricaturist la stingistele „Liberation” si „Charlie Hebdo”, rezuma intreaga situatie astfel: „Nu-i timpit. De ce sa nu candideze?”.