Dragi prieteni, după cum încă nu ați aflat, ilustrul magazin cultural nu va apărea în weekendul pascal, motiv pentru care vă voi explica încă de pe acum ce trebuie să faceți pentru a contracara lipsa acută de drojdie din magazine. Fiindcă nu, nu se poate sărbătoare fără o pâinică de casă proaspăt scoasă din cuptor.
Tot soiul de așa-ziși cunoscători au intoxicat mediul online cu fel de fel de soluții absurde. Unii v-au îndemnat să faceți drojdie de casă, numită și maia, adică să amestecați niște făină de secară cu apă călduță, să o țineți la căldură până fermentează, apoi zilnic să aruncați din ea și să completați cu altă făină pentru a ține fermenții ăia activi. O procedură atât de anevoioasă, încât mă mir că nu v-au explicat și cum să cultivați canabis indian. Alții s-au trezit și mai inovativi, că cică să facem pâine cu bicarbonat de sodiu sau de amoniu. Știți cum e, dacă îl stingi cu lămâie sau oțet face bulbuci de dioxid de carbon și crește aluatul. Prostii, pâinea cu bicarbonat este de fapt o prăjitură greșit făcută, apă la moară pentru vecinele voastre bârfitoare, care abia așteaptă să vă distrugă reputația pe scara blocului. Nu le dați acest motiv de satisfacție! Arătați-le că ați găsit soluții, folosind una dintre sugestiile mele de mai jos.
Pâinea cu polistiren expandat. Luați o bucată de polistiren și frecați-o până când toate granulele se separă. Frământați apoi aluatul cu făină, apă, ulei și sare. Când nu se mai lipește de mâini, presărați granulele de scârțâitoare, fără grabă, până când se încorporează, apoi puneți compoziția în tăvi și repejor la cuptor, fiindcă nu trebuie să așteptați să crească. După coacere și răcire, tăiați pâinea în felii subțiri și, folosind o scobitoare, scoateți toate bobițele de polistiren, să rămână găuri. Neapărat să ieșiți pe casa scării, ținând o felie în mână, crezând că, vezi Doamne, ai auzit ceva suspect, ca să vadă vecinele minunea și să-și înfigă ghearele în gât.
Pâinea din buretele canapelei din sufragerie. Deși inițial voiam să țin doar pentru mine această rețetă, bunătatea nu-mi dă pace. Se spintecă cu un cuțit canapeaua și se scoate buretele, pe care îl tăiați direct la dimensiunea pâinii. Se înmoaie bine în apă, apoi se trece prin făină, repetând procedura de opt ori, iar la final se trece o dată și prin ou bătut, pentru crustă și luciu. Avantajul rețetei stă în faptul că se pot tăia și felii mai groase. Atenție, dacă aveți ghinionul ca buretele să fie albastru sau verde, coaseți canapeaua și prefaceți-vă că nu s-a întâmplat nimic.