Culturile anglo-saxone au mare încredere în clasamente de toate soiurile. Ierarhizările „cea/ cel mai…“ constituie un util instrument orientativ în privința ofertelor de consum cultural, cu condiția de a fi realizate după criterii precis stabilite, ajustate în acord cu realitatea artistică. Entropia teatrului e, pe de o parte, oglindită de topurile din industria de gen, pe de altă parte, e stimulată de ele. De aceea, în majoritatea cazurilor, palmaresurile sunt dinamice, se adaptează la mediul estetic, ține, adică, pasul cu trendurile.
Cum pot încuraja premiile dezvoltarea unei direcții estetice? Acordându-i atenție, evidențiind-o prin distingere în raport cu altele, încurajându-i pe creatori să inoveze, să investească fantezie în demersuri singulare, îndrăznețe. Adică să aleagă potecile nedesțelenite, pentru că de acolo vine în mod cert recunoașterea. Iată două exemple.
WhatsOnStage Awards
WhatsOnStage Awards sunt atașate platformei cu același nume din Marea Britanie. Regulamentul de acordare e clar și precis, dar nu rigid, cu mici transformări de la o ediție la alta, în funcție de schimbările artistice. Eligibile sunt producțiile anului precedent, din ultima zi a lui decembrie, până în noiembrie anul curent. Nominalizările sunt făcute de public, baza de selecție e foarte, foarte largă. Lista rezultată va indica preferințele spectatorilor și le va da acestora sentimentul de implicare prin opinie, arătându-le că părerile lor contează. Perioada pentru nominalizări începe, de regulă, la final de octombrie și se sistează fix după o lună de zile.
WhatsOnStage Awards sunt foarte cunoscute, există din 2003, iar de atunci au intrat în rutina anuală a celor obișnuiți să meargă la teatru. Palmaresul include peste 20 de categorii, în afara celor să le zicem clasice (cea mai bună actriță, cel mai bun actor etc.), figurând și cel mai bun coregraf, compozitor, ori cele care presupun și expertiză tehnică, precum designul de lumini, video și sonor și chiar unele speciale care țin cont de geografie, de pildă, cel mai bun spectacol regional. Pentru fiecare ediție sunt mii de votanți, părerile lor configurând listele scurte (cu câte cinci nominalizări la fiecare categorie), publicate la începutul lui decembrie. Apoi publicul trece la tura a doua a scrutinului, în care se poate implica până la finele lui ianuarie. Nu este îngăduită decât o singură opțiune, iar sistemul se bazează pe adresa de e-mail, pentru a garanta onestitatea votanților. Pentru premiile mai tehnice, se apelează la experți ai domeniului, fiind vorba despre o valorizare ce presupune cunoștințe de specialitate.
Prix Molière
Flexibile sunt și Prix Molière din Franța, gestionate din 1987 încoace de asociația cu același nume, cu sprijinul Ministerului Culturii. Prin statut, Premiile Molières urmăresc „artiștii și spectacolele remarcabile ale sezonului“. Pentru a stimula întinerirea mediului teatral, asociația acordă din când în când și burse unor companii tinere, pentru a le facilita munca de creație în primele sezoane.
Asociația e foarte exactă în privința producțiilor ce pot intra în competiție. Pentru teatrele private, să fi înregistrat cel puțin 60 de reprezentații între 1 aprilie anul precedent și 31 martie a anului în curs. Pentru spectacolele ce se adresează publicului tânăr, numărul cerut este de 40. Regula urmărește ca aceste trupe să deruleze o activitate minimală în decursul a 12 luni. Pentru teatrele publice, numărul minim acceptat este 30 (în afara unor festivaluri), iar în cazul celor pentru copii, cel puțin 25 de programări, dintre care 20 obligatoriu cu public non-școlar. Pentru creațiile de divertisment de tip one man show, producția e musai să fi înregistrat 10.000 de spectatori într-o sală cu mai mult de 200 de locuri. Un spectacol eligibil pentru una dintre ediții nu mai poate participa la următoarele trei ediții, iar unul odată premiat nu mai poate intra în concurs.
Portofoliul Molières-urilor numără 19 premii stabilite astfel încât să acopere cât mai cuprinzător zonele de creație teatrală. Pentru toate formele de organizare (sectorul de stat, sectorul privat), genuri (spectacole de comedie, muzical, creație vizuală, divertisment, monodramă), adresabilitate (teatru pentru adulți, teatru pentru copii și tineret), toate activitățile specifice teatrului (dramaturg francez în viață, adaptator, creator de lumini), surprizele („Revelație teatrală“ feminină/ masculină) etc.
Procedurile includ două etape, în care votează toți membrii Academiei Molière-urilor. Academia este alcătuită din actori, regizori, dramaturgi, agenți, critici de teatru, jurnaliști teatrali, directori de teatre private din sindicatul acestora sau din Asociația pentru Sprijinirea Teatrului Privat, zece dintre organizatorii de turnee (listă alcătuită în acord cu Sindicatul Național al Antreprenorilor de Spectacole), directori de teatre de stat (teatre naționale, centre dramatice naționale etc.). În Academie se intră pe baza unei cereri și a unui CV. Nominalizările nu sunt limitate ca număr, oferind astfel oportunitatea ca în anii cu mai multe reușite deosebite, toți realizatorii lor să fie evidențiați, singura impunere fiind paritatea pentru sectoarele public și privat. Pentru cele individuale, nominalizările sunt în număr de șase, iar pentru anumite categorii (creație vizuală, spectacol muzical, umor, monodramă, publicul tânăr), în număr de patru. Ideea de bază e ca privind lista nominalizărilor, cineva interesat să-și poată face o imagine de ansamblu asupra teatrului francez dintr-un an. Cine a strălucit, ce genuri s-au dezvoltat, cine a excelat în inovație.
Fiecare votant are de respectat un set de reguli minimale, pentru a evita monopolizarea premiilor și a le face să fie cât mai felurite: pe un buletin, același spectacol nu poate apărea mai mult de cinci ori; pentru ca o categorie să beneficieze de al doilea tur trebuie să aibă măcar trei nominalizați, altfel premiul nu se acordă; votanții nu sunt obligați să aibă opțiuni pentru toate categoriile; dacă un actor apare la mai multe categorii, va conta categoria la care are cele mai multe voturi; pentru „Revelație teatrală“, care poate însoți toate categoriile pe sectoare, vor fi luați în considerare artiștii ce nu apar deloc în listă și care nu au mai obținut nici un Molière vreodată. Toți membrii Academiei primesc prin poștă un buletin de vot pentru nominalizări și, ulterior, un al doilea buletin de vot, pentru desemnarea câștigătorilor. Plicul e returnabil până la o dată fixată.
Flexibilitatea palmaresului în acord cu oferta de creativitate din piață este, cum se vede, principiul fundamental. Diversitatea, preocuparea de a evidenția cât mai multe demersuri și artiști de valoare, de asemenea. În 2005, a existat chiar un Molière inattendu, obținut de spectacolul Camille C. de Johnathan Kerr (regia Jean-Luc Moreau la Théâtre de l’Œuvre).