Lucrurile nu arată chiar așa rău în România comparativ cu alte țări europene. Numărul cazurilor de coronavirus la noi este de zece ori mai mic decât în Spania și de vreo opt ori mai redus decât în Italia. Ne-am speriat degeaba, am închis economia aiurea, nu trebuia să fim atât de fricoși. S-au pierdut locuri de muncă, s-au închis firme, prețul e prea mare dacă vedem numărul de victime.
Așa gândesc mulți, dovadă fiind reacțiile românilor pe rețelele de socializare. Dacă la început oamenii au respectat restricțiile impuse prin starea de urgență, ulterior orașele s-au animat. Iar cârcotașii s-au înmulțit. În definitiv nici nu e rău că ne punem atâtea întrebări, pentru că am depășit vremurile în care toți gândeam la fel și nu aveam voie să ne exprimăm convingerile.
Nu există studii privind rețeta perfectă a luptei împotriva blestematului de virus. Marea Britanie a încercat încă din start să nu pună restricții, însă autoritățile de la Londra au revenit rapid asupra deciziei, speriate de creșterea alarmantă a numărului de cazuri. Suedia a mers chiar mai departe lăsând școlile deschise. La fel, restaurantele și barurile suedezilor n-au fost închise deloc. Rezultatul? Un număr de câteva ori mai mare de morți față de statele vecine Norvegia și Danemarca.
Nu există așadar nimic precis în această privință. Fiecare stat a reacționat așa cum s-a priceput. La noi, a contat probabil și faptul că sistemul medical are numeroase hibe, iar autoritățile erau îngrijorate de un eventual scenariu italian. De aceea, măsurile au fost drastice încă de la apariția primelor cazuri.
La prima vedere, poza de moment nu justifică măsurile draconice luate de autorități. În două luni și jumătate am ajuns la 17.000 de cazuri. Adică o medie de 400 de cazuri pe județ. Se impunea închiderea țării timp de 60 de zile? Răspunsul este firește unul negativ. Dar știe cineva cu exactitate cum ar fi evoluat pandemia la noi dacă oamenii ar fi fost lăsați să circule liber pe străzi? Dacă de Paști spre exemplu oamenii s-ar fi adunat ciorchine în jurul bisericilor am fi avut la fel de puține cazuri? Dacă terasele și barurile ar fi fost lăsate deschise, am fi avut aceeași situație medicală?
Hai că nu-i covidul ăsta chiar atât de negru, spun azi mulți dintre amicii noștri. Păi nu-i, pentru că distanțarea socială a funcționat. Oamenii au stat în case în prima lună, apoi au înțeles cum trebuie să se apere și au ieșit ceva mai optimiști pe stradă. Dar n-au fost excese.
Cu toate acestea, nemulțumirile în societate s-au adunat. Nu e simplu să accepți baricadarea în casă când vezi că banii sunt tot mai puțini, iar firma la care lucrezi e pe punctul să se închidă din lipsă de comenzi.
Întrebarea e ce va urma din punct de vedere medical. Cât va dura pandemia și care va fi intensitatea unui eventual val doi?
Nu cred că va mai exista răbdare și nici chef pentru noi restricții dacă va spori numărul de cazuri. Nici politicienii nu-și mai permit să transmită avertismente când știu că o nouă perioadă cu măsuri de austeritate ar putea însemna sfârșitul lor politic. Există deja o tensiune acumulată la nivelul societății, există pierderi economice importante, o nouă perioadă de carantină ar fi insuportabilă.
Pe de altă parte, analiștii se întreabă încotro va fi canalizată nervozitatea care începe să se simtă în jur. S-au înmulțit mesajele alarmiste, specialiștii sunt tot mai greu de ascultat, iar isteria crește în intensitate. Covidul a împărțit lumea în două. Unii, mai raționali, cred într-adevăr că pericolul nu a trecut și îndeamnă la prudență, ceilalți sunt nervoși, neîncrezători, gata de harță.
Greu de spus așadar ce va urma și cum va fi speculat politic acest moment. Am văzut zilele trecute câteva proteste firave în stradă, dar nimic concludent, sunt doar forțe răsfirate, cu interese divergente care-și strigă nemulțumirea.
Proteste similare, de o amploare mai mare, au avut loc peste tot în Europa. Lumea se schimbă, iar suprapunerea crizei economice peste criza sanitară ar da apă la moară grupărilor naționalist-populiste.
Dacă lucrurile vor fi ținute în frâu din punct de vedere medical, scenariul de mai sus nu va avea mari sorți de izbândă. Dacă însă vom avea un val doi violent al pandemiei, incertitudinile se vor înmulți. Iar efectele în plan politic ar putea fi neașteptate, posibil chiar dramatice.