Presupun ca membrii UCM (Uniunea Civica a Maghiarilor) vor fi avind un discurs complet diferit, in care spun ca ei, nu UDMR, le vor obtine autonomia, libertatea si asa mai departe… Ce-i drept, politicienii maghiari nu practica un discurs nationalist agresiv, fiindca nu e cazul. Au mai mult fler decit multi politicieni romani. Asta se vede si din degringolada PRM. Politicienii maghiari nu vor conflicte etnice. Nu vor nici o noua Regiune Autonoma Maghiara. Ei stiu foarte bine ca independenta unui Tinut Secuiesc ar fi problematica si nu foarte utila – nici pentru etnicii maghiari, nici pentru parlamentarii maghiari, dedati la deliciile traiului de Capitala. Si-atunci ce vor? Ce problema etnica trebuie rezolvata? Numai discutind putem afla. Asadar, s-a discutat. La televizor, unde altundeva?
Politicienii maghiari au vorbit despre necesitatea autonomiei Tinutului Secuiesc – sau a maghiarilor, ca n-au fost foarte clari. Subliniau mereu, cu un ton concesiv, „autonomie, nu independenta, ca in Kosovo!”. De cealalta parte, nationalistii nostri urlau ca de fapt ungurii vor tocmai independenta, vor sa ne ia Ardealul, cum au luat si albanezii regiunea Kosovo. Unui om obisnuit i-ar veni greu sa creada ca o discutie in care se repeta doua idei poate dura mai mult de zece minute. Au fost ore si ore de emisie…
Dar la un moment dat cineva, nu tin minte cine, dar care nu pricepuse regulile jocului de-a nimicul, a intrebat ce inseamna concret autonomia pretinsa de politicienii maghiari. Autonomie administrativa? Pai, ea exista – in masura in care o au toate judetele din Romania. Mai multa autonomie administrativa? Cit de multa? Ar dori ca judetele majoritar maghiare sa aiba un buget propriu si sa se autoadministreze, ca sa nu mai fie legate financiar de Bucuresti? Se pare ca nu. Judetele Harghita si Covasna sint printre cele mai sarace zone din Romania si primesc de la bugetul de stat mai mult decit dau. Cu alte cuvinte, o autonomie completa le-ar face mai sarace decit sint.
Atunci, poate, altceva. Ce altceva? Dreptul de a folosi limba maghiara in administratie? Exista. Scoli in limba maghiara? Exista – si in maghiara, si in germana, si in sirba, s.cl. Dreptul de a arbora drapelul maghiar? S-a arborat in fiecare an, fara sa se nasca proteste sau scandaluri – altele decit cele de la PRM.
A existat un parlamentar maghiar care a spus totusi ceva in plus: a facut o analogie cu autonomia de care s-au bucurat vreme de 700 de ani sasii din Siebenburger in Transilvania medievala si moderna. Analogia era un pic fortata, fiindca in cazul sasilor era vorba de perpetuarea unui status quo, de anumite drepturi de proprietate asupra teritoriilor si de un alt sistem de relatii sociale si politice. Nu era un model viabil azi, dar insemna totusi ceva: un termen de comparatie, o idee de la care se putea porni o discutie – probabil fara finalitate, dar macar atractiva.
In paranteza fie spus, aici ar fi avut un os de ros si nationalistii romani, care ar fi putut contraataca – nu tocmai la subiect, dar eficient –, explicind cum au ramas sasii fara acea autonomie. Administratia care i-a subordonat complet si i-a despuiat de drepturile detinute vreme de sapte secole (inclusiv acela de a-si folosi limba) a fost tocmai administratia maghiara din perioada dualismului austro-ungar – cea mai proasta administratie din istoria moderna a Europei Centrale. Dar nimeni nu parea interesat de ceva atit de concret, asa ca replica a pierit in vacarmul celorlalte explicatii ce nu explicau nimic.
Si lucrurile sint atit de simple! Oamenii aia, politicienii UDMR, si-au amintit ca au un electorat captiv. Intre timp a aparut si UCM, iar electoratul nu mai e atit de captiv, fiindca are de ales chiar in sinul comunitatii. Asa ca vor… vor ceva acolo, sa se vada. Nici ei nu stiu ce. Orice. Fie si ceva ce au deja, numai sa para ca li s-a dat, nu li s-a luat. Ar fi un fel de decoratie, de acolada, o dovada a faptului ca au luptat pentru drepturile etnicilor maghiari si, deci, merita sa fie votati de etnicii maghiari.
Vor, in fine, vorba lui Caragiale, ce li se cuvine dupa o lupta de atita vreme, ceea ce merita in orasul asta de gogomani, unde sint cei d-intii… intre fruntasii politici. „Vreau… mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic!”. Asta zicea Catavencu, asta zic si politicienii maghiari – si tot asta zic, in alte contexte, si politicienii romani. Iar noi, fara deosebire de nationalitate, ii mai credem patru ani.