Șase discuri din ultima lună de carantină pandemică, o lună mai cu foarte multe apariții discografice. Dacă viitorul muzicii clasice e pus sub semnul întrebării de COVID-19 și revoluția culturală a noii corectitudini politice, cel puțin discurile vor mai supraviețui o perioadă. Să le ascultăm.
Pēteris Vasks: Viola Concerto & Symphony No. 1 „Voices“, Maxim Rysanov, Sinfonietta Riga. BIS, 1 mai 2020
M-am bucurat că scandinavii de la BIS au scos două albume Vasks în această primăvară, un compozitor leton contemporan născut în 1946, prea puțin cunoscut în România. Despre Distant Light, concertul pentru vioară devenit un „clasic modern“ în doar două decenii am mai scris, recomandarea contemporană a lunii mai se oprește la discul înregistrat de Maxim Rysanov cu concertul pentru violă (2015), pentru prima dată pe disc, și Voices, cu Sinfonieta Riga. Muzica lui Vasks, un filosof al sonorului și inamic declarat al Sovietelor, e eterată cu contraste apăsătoare greu de uitat: frumusețe meditativă și un carusel emoționant al tristeților apăsătoare, dar care nu-și pierde niciodată speranța. În concertul pentru violă, dedicat ucraineano-britanicului Rysanov, solist și dirijor care a făcut prima audiție în 2016, „cântec“ și „monolog“ sunt cuvinte-cheie, cu teme folclorice și meditații dureroase încredințate timbrului devastator al violei. Maxim Rysanov, prieten și companion al violonistei Janine Jansen, e magnific ca solist, cu o orchestră pasională în spate. În Simfonia (1991), cu influențe Gorecki, compozitorul imaginează voci în dialog despre liniște, viață și conștiință, cum sunt numite cele trei părți. De neratat, pentru interpretarea ardentă și frumusețea tulburătoare a muzicii.
BIS2443 Maxim Rysanov (viola/ conductor), Sinfonietta Rīga
Viola Concerto (2015)
Symphony for String Orchestra „Voices”(1991)
Înregistrare octombrie 2018 Biserica Sfântul Ioan, Rīga, Letonia
Franziska Pietsch & Josu de Solaun: Fantasque – Fauré, Debussy, Ravel, Poulenc. Audite, 8 mai 2020
Deliciu cameral, Fantasque e o istorie a sonatei franceze în patru capodopere. Pietsch și de Solaun refac traiectul unei epoci de aur cuprinsă între sonata lui Fauré, din timpul celei de-a treia republici franceze, până la sonata lui Poulenc, dedicată lui García Lorca în 1943, în plină conflagrație mondială. E aerul cosmopolit în care s-a format și Enescu, cu Fauré profesor, Debussy idol, Ravel bun companion și Poulenc amic, un aer marcat de finețea nostalgică a celebrissimei sonate de Fauré, cu sonata lui Debussy aforism visător și cântec de lebădă în arcușul Franziskăi Pietsch, un Ravel cu melancolii urbane și un blues impetuos de la primele pizzicato, cu senzualitate și umor sardonic în miniaturala sonată de Poulenc. După un tensionat Strauss-Șostakovici la aceeași casă în 2019, Josu de Solaun, câștigător al Concursului Enescu în 2014 și unul dintre prea puținii care a înregistrat integrala enesciană pentru pian, și Franciska Pietsch, violonistă care cântă des cu Cristian Măcelaru în Germania, fac din nou un duo superb. Interpretare de zece, o căutare a unui minunat timp pierdut într-un disc cameral de colecție, „o magie care plutește peste tot“, cum spunea Saint-Saens despre sonata memorabilă care, cântată de Enescu, l-a inspirat pe Marcel Proust.
AUDITE 97751 Franziska Pietsch/Josu de Solaun
Fauré Violin Sonata No. 1 in A major, Op. 13 (1876)
Debussy Violin Sonata in g minor, L.140 (1917)
Ravel Violin Sonata No.2 in G Major M.77 (1927)
Poulenc Violin Sonata FP.119 (1943)
Înregistrare octombrie 2019 Jesus-Christus-Kirche, Berlin-Dahlem
Sandra Lied Haga: Ceaikovski Rococo Variations & Dvořák Cello Concerto. Simax, 8 mai 2020
Debutul lunii mai e discul violoncelistei Sandra Lied Haga, o interpretă-star de doar 25 de ani, pe care am văzut-o în februarie la Iași într-un superb recital cu pianistul Victor Lim, la prima ediție a festivalului Classix, chiar înainte de nebunia COVID-19. Norvegianca laureată Equinor Classical Award atacă fără trac două capodopere romantice pietre de încercare pentru violonceliști, Variațiunile rococo și Concertul de Dvořák, într-o înregistrare cu sunet dens, incredibil de plin, cu intonație fără cusur, de o cantabilitate încântătoare în pasajele lente. Și o virtuozitate electrizantă, deși dexteritate au mulți astăzi, primul lucru care uimește la tânăra interpretă e tehnica neverosimilă, dublată de o însuflețire contaminantă. Orchestra Svetlanov condusă de Terje Mikkelsen nu e ușor impresionabilă, sunt destule momente în care ansamblul e plat, surd la cântul solistei. Instrumentul ei, un Guidantus 1730, contribuie la lirismul senzual din Dvořák, cu o timbralitate carnală și final meditativ de poem. Variațiunile lui Ceaikovski au aici un rafinament special, din nou virtuozitate fără umbră de efort, cu o sinceritate generoasă a frazei. Un debut curajos și reușit al unei interprete de doar 25 de ani, despre care vom mai auzi. Gratulerer, Sandra! Bravi!
SIMAX PSC1363 Sandra Lied Haga / State Academic Symphony Orchestra of Russia „Evgeny Svetlanov“ & Terje Mikkelsen
Ceaikovsky Variations on a Rococo Theme, Op. 33 (1877)
Dvořák Cello Concerto in b minor, Op. 104 (1894)
Înregistrare martie 2019 Sala Mare a Conservatorului din Moscova
Piotr Beczala: Vincerò. PentaTone, 15 mai 2020
Marii tenori sunt rari azi în lume, așa cum rare sunt spectacolele bune de operă în România. Vincerò e pură desfătare, pentru Piotr Beczala această colecție veristă de șlagăre e și vehicul pentru o tranziție convingătoare de la rolurile lirice tradiționale. Canio, Turiddù, Mario sau Calaf sunt, chiar fără experiența scenică, accesorii și oportunități de „întindere“ a vocii, cum spune într-un interviu. E o artă în sine să-ți îngrijești vocea, Beczala a făcut și erori în trecut, cum fac mai toți soliștii, dar ascultându-l în Vesti la giubba simți că acum își știe limitele: fraza largă și legato-ul curat generează emoția necesară, fără efort în fortissimo. E ridicol totuși să-l asemeni lui Jussi Björling, cum face editorialistul de la Gramophone, o meteahnă a fanilor de operă, comparatiști prin definiție, care îl măsoară pe Beczala cu Bergonzi sau pe Kaufmann cu di Stefano, și pe toți cu Pavarotti. Debutul la Pentatone pentru polonez e elegant, cântat cu finețe și strălucire, cu un acompaniament orchestral sensibil și dedicat – ce introducere la Orgia, chimera dall’occhio vitreo! Vincerò e un disc frumos, de ascultat fără prejudecăți, pentru timbrul glorios și luminozitatea vocii lui Piotr Beczala în superbele arii veriste, cântate cu dăruire de cel mai bun spinto al zilelor noastre.
PTC5186733 Piotr Beczala / Orquestra de la Comunitat Valenciana, Evgeniya Khomutova (mezzo-soprano), Cor de la Generalitat Valenciana & Marco Boemi
Giacomo PUCCINI Tosca (1900)
Recondita armonia
E lucevan le stele
Francesco CILEA Adriana Lecouvreur (1902)
La dolcissima effigie
L’anima ho stanca
Il russo Mèncikoff
Pietro MASCAGNI Cavalleria rusticana (1890)
Intanto amici… Viva il vino spumeggiante
Mamma, quel vino è generoso
Giacomo PUCCINI Manon Lescaut (1893)
Donna non vidi mai
Tra voi, belle
Umberto GIORDANO Andrea Chénier (1896)
Come un bel dì di Maggio
Un dì all’azzuro spazio
Fedora (1898)
Amor ti vieta
Ruggero LEONCAVALLO Pagliacci (1892)
Recitar… Vesti la giubba
Giacomo PUCCINI La fanciulla del West (1910)
Ch’ella mi creda libero e lontano
Edgar (1888)
Orgia, chimera dall’occhio vitreo
Gianni Schicchi (1918)
Avete torto… Firenzo è come un albero fiorito
Madama Butterfly (1904/07)
Addio fiorito asil
Turandot (1926)
Nessun dorma
Înregistrare octombrie 2019 Palau de les Arts Reina Sofía, Valencia
Vasily Petrenko & Oslo Philharmonic Orchestra: Nikolay Rimsky-Korsakov: Capriccio Espagnol, Op. 34, Russian Easter Festival Overture, Op. 36, Scheherazade, Op. 35. Lawo Classics, 22 mai 2020
Prima partitură pe care Vasily Petrenko a dirijat-o când a preluat orchestra din Oslo în 2013 a fost Sărbătoarea primăverii, iar de atunci concertele sale au promovat constant în Norvegia marile capodopere ale simfonismului rus. Și numai, la Liverpool, la Geneva și Paris dar și la Metropolitan repertoriul rus îi e la îndemână și i-a fost cerut ca șef, chiar cu obstinație, de la Ceaikovski la Scriabin. Nu cred într-un „sunet național“ al unei orchestre, dar un rus va fi întotdeauna mai acasă în muzică rusă, mai ales dacă e unul genial. Astăzi Vasily Petrenko e cel mai mare dirijor al simfoniilor de Șostakovici, dar magistral și în Elgar, Strauss și în Enescu, după cum bine o știm noi, românii. Acest disc Rimsky-Korsakov e o bijuterie, cu o uimitoare coerență simfonică, cu solo-uri de poveste – fiecare dintre cele trei lucrări privilegiază superbe momente individuale –, dar și densitatea unei superbe palete orchestrale. Un triptic de largă respirație romantică din care se detașează autenticitatea spiritualizată a uverturii Marele Paște Rus (copilul Vasily a început muzica în corul capelei din Sankt-Petersburg), o Șeherazadă proaspătă și declișeizată, într-o lectură misterioasă și poetic persuasive, și claritatea impecabilă a veritabilei fieste care e Capriciul spaniol. Un disc de colecție, cu un sunet magnific.
LWC 1198 Vasily Petrenko & Oslo Philarmonic Orchestra
Nikolai Rimsky-Korsakov
Capriccio Espagnol, Op. 34 (1887)
Russian Easter Festival Overture, Op. 36 (1888)
Scheherazade, Op. 35, Symphonic Suite (1888)
Înregistrare Oslo Concert Hall, mai 2019
Lipatti: The Complete Columbia Recordings 1947-1948. APR 31 mai 2020
Albumul istoric al lunii mai e această colecție magnifică cu înregistrările lui Dinu Lipatti la Columbia, în dublu CD. Și dacă înregistrările sale realizate între 1947-48 sunt emblematice pentru toți melomanii, de la încă prima lor apariție, ce bucurie să descoperi fragmente inedite cu marele pianist român! Este vorba de șase înregistrări test realizate de Lipatti la Wolfbach Studio din Zürich pentru Walter Legge, cu violoncelistul și prietenul său Antonio Janigro, pe discuri 78rpm: Beethoven, Bach, Faure, Rahmaninov și Rimsky-Korsakov, o unică ocazie de a-l asculta pe Lipatti în muzica lui Beethoven! Voi reveni, încă aștept discurile fizice, cu un booklet în care semnează un text consistent pasionatul cercetător Mark Ainley. Până atunci, un citat din Nadia Boulanger, profesoara de compoziție a lui Lipatti, poate cea mai frumoasă pledoarie pentru interpretările pianistului mort la doar 33 de ani: „Ascultați discurile lui Dinu Lipatti. Ascultați-le de nenumărate ori. Înconjurați-le cu liniște, fără de care nu există atenție adevărată, și veți înțelege mesajul pe care acestea ni-l transmit“.
Dinu Lipatti și Antonio Janigro © dinulipatti.com
APR6032 Dinu Lipatti Columbia The Complete Columbia Recordings 1947/1948
https://open.spotify.com/album/1NPxWoB6fJJa4Hf8D53lwe