Ginditi-va doar: ce ghinion ar fi pentru rasa umana daca, peste citeva mii de ani, dupa ce un meteorit ne va fi sters ca praful de pe scoarta Terrei, o alta civilizatie ar descoperi „beletelele” scrise cu pix riciit in dinti de acest Picasso al ortografiei si al semanticii! Cred ca n-ar mira pe nimeni sa afle, in curind, ca respectivul „agent zero-zero-sese!, poarta-n casa” era si absolvent de facultate. Sau ca, macar, facea una, „la particulara”; doar avem suficiente exemple de ilustri ‘telectuali cu doctorate date-n septic si-n zatul de cafea. Analfabetismul zguduitor al bietului militist este totusi inofensiv. Nimeni nu ajunge sa dea la televizor sau sa strecoare, intr-o carte din biblioteca, noile manuscrise de la Marea Moarta a limbii romane. Asta e, cum s-ar zice, analfabetismul in stare propriu-zis. Ala in stare pura.
Insa mai periculoase decit ravasele ascunse-n cascheta de militist sint aparitiile televizate ale altor postmodernisti voiosi pina la lacrimi. Pentru ca da, exista si un analfabetism al starilor umane, si unul al logicii formale, si unul al bunei-cuviinte. Citeodata nici nu mai trebuie sa pui o virgula intre subiect si predicat sau sa faci acordul prin asemanarea triunghiurilor ca sa intri in categoria asta. Se aude, domnu’ Gadea? Da, despre Trio Galax al antenelor este vorba. O emisiune vesela, nu-i asa? Una pe care, urmarind-o, lumea hahaie si-si trage coate la misto. Niste baieti simpatici, inofensivi, isi dau si ei cu parerea, dom’le, doar nu dau in cap la nimeni! Acolo l-am vazut pe SuperNotebook, saptamina trecuta, dindu-i o „lectie” de viata lui Andrei Plesu. Din desktop-ul domniei sale au pornit, ca intr-un atac informatic asupra serverelor Pentagonului, ironii kamikadze despre competentele lui Andrei Plesu. Pe omul nostru il enervase un excelent text din „Adevarul” semnat de acesta, in care era parodiata adunarea iocaneasca televizata.
Una dintre vorbele de duh pe care am sa le tin minte toata viata am auzit-o de la Nicolae Manolescu: „Nu mi-e frica de analfabeti, dar mi-e frica de semidocti”. Tocmai de asta, domnule Dan C. Mihailescu, cred ca sinteti un optimist in cele afirmate. Ce se petrece in prezent in jurul nostru depaseste cu mult viitorul prefigurat de dvs. E ca si cum pisica pe care o tineti la poza pe prima pagina din „Supliment”, desi are privire inteligenta, s-ar apuca miine sa latre.