Evenimentele desfășurate în tăcere sunt noua normalitate. De la înregistrări video cu încurajările fanilor, la roboți, manechini și plante — organizatorii au încercat umple absența cumva, dar nu au făcut-o decât mai evidentă.
Oricine a urmărit un meci de tenis a cunoscut tăcerea dinaintea unui punct important. E o tăcere care vibrează cu tensiunea a mii sau zeci de mii de spectatori, care acționează ca un câmp de forță asupra oricui vrea să vorbească în acel moment. Uneori, exista câte un spectator care strica momentul cu un „Însoară-te cu mine, Serena“ sau „Hai, Roger“, devenind ținta disprețului în tribună. Acum mi-e dor până și de ei.
Turneul US Open se desfășoară în tăcere. Înainte, în timpul și după orice punct important domnește liniștea. Jucătorii intră pe teren cu privirea înainte, pentru că nu mai au spre cine să își ridice ochii în tribune: spectatori sunt doar câteva persoane din anturajul jucătorului sau alți jucători de tenis, găzduiți în ceea ce erau înainte tribunele de lux, plătite cu jumătate de milion de dolari pe turneu. Când un jucător câștigă și scoate un strigăt de bucurie, sunetul e gol și dispare repede.
US Open a încercat însă o soluție: când jucătorii revin la scaun, din difuzoare se aud scandări ale fanilor. Asta pentru că fanii s-au putut filma folosind aplicația de mobil US Open încurajându-și jucătorii. Apoi, organizatorii combină mai multe astfel de filmări și le proiectează pe ecranele plasate în tribune, ca să recreeze măcar o fracțiune din experiența obișnuită a turneului.
De la începutul pandemiei, organizatorii de evenimente au căutat tot felul de soluții la lipsa apăsătoare a audienței. A devenit celebru spectacolul operei din Barcelona, susținut în fața unor ghivece cu plante așezate pe cele 2.300 de locuri. O echipă de baseball din Japonia și-a adus roboți în tribune: îmbrăcați cu tricouri, șepci cu însemnele echipei, roboții au dansat și au scandat pentru echipa-gazdă. O echipă de fotbal din Germania a permis fanilor să cumpere câte un loc în tribune, unde să fie plasat un decupaj din carton în mărime reală a persoanei plătitoare de bilet.
În Coreea de Sud, pe unele stadioane au răsunat scandări înregistrate, asemănătoare râsetelor pe bandă din comediile TV. Dar un club din aceeași țară a mers un pic prea departe, când a plasat în tribune păpuși gonflabile, asemănătoare celor care pot fi cumpărate dintr-un sex shop.
În perioada următoare, câteva evenimente vor testa reîntoarcerea spectatorilor. Turneul de tenis de la Roland Garros va fi unul dintre primele. Meciurile de fotbal din Germania deja au acceptat fani în tribune, stabilind un record post-Covid de 4.500 de participanți. În acest weekend, fanii britanici ai fotbalului revin și ei lângă teren, dar nu vor avea voie să scandeze sau cânte, pentru că ambele activități sunt riscante. Este, oricum, ceva mai apropiat de normalitate sau cel puțin de trecutul normalității. Viitorul ei încă rămâne de stabilit.
De săptămâna viitoare, nici eu nu voi mai fi în „Suplimentul de cultură“. Am ținut în mână „Numărul Zero“, dar nu mi-am putut închipui cei 16 ani de apariție neîntreruptă ce i-au urmat. Ce reușită incredibilă a echipei, le țin pumnii să continue în același ritm. Pe mine mă veți mai găsi pe www.comunicarestiintifica.ro, unde scriu despre cercetarea românească, mai puțin vizibilă și promovată chiar și în comparație cu subfinanțata cultură. Mulțumesc că m-ați citit.