Sigur că te poți caza la hotel. Eventual formezi zero de pe telefonul din cameră, apoi rogi recepționera să îți dea un ton de exterior ca să anunți familia că ai ajuns cu bine.
Și dacă ai norocul să nu fii observat părăsind hotelul cu cheia la tine, imensul breloc cu numărul camerei te poate apăra și de urs. Știu, hotelurile mai noi au cartelă de acces magnetică. O plimbi în același buzunar cu telefonul, apoi dormi pe hol, fiindcă nu mai descuie nimic.
Soluția modernă și chiar mai ieftină o reprezintă apartamentele închiriate în regim hotelier. Pentru cine nu a încercat, ideea este că omul îți pune la dispoziție, contra cost, propria casă, cu ziua. Tipul ăsta de afacere există de mulți ani, de pe vremea când trebuia să te aștepte proprietarul în fața blocului, să-ți arate cum să tragi apa fără să blochezi rezervorul Olivia. Un pic mai discret decât cei care îți scot ochii cu brelocul pe trotuar la Eforie. Am zis de pe vremea când, căci între timp progresul a revoluționat total acest segment al industriei ospitalității .
Nu te mai vezi deloc cu proprietarul, dar asta nu înseamnă că vreunul din voi își poate permite să fie porcușor, fiindcă ambii veți primi recenzii pe saiturile de specialitate. Banii îi dai din cont și primești niște instrucțiuni despre accesul în imobil. Cele mai moderne uși au un mecanism cu cod PIN. Patru cifre, asta am primit eu în schimbul a 160 lei în București. Ca să păstrez nota de tip glumeț, i-am scris omului că mi se pare cam nesigură protecția la efracție a casei lui. A răspuns cu un emoticon zâmbăreț și mi-a dat adresa exactă. Acolo am ajuns în jurul orei paișpe.
Tastez 4-1-6-6. Nimic. Repet de cinci ori procedura, degeaba. Trimit mesaj: domnule, sigur e bun codul? Răspuns: uneori mai face figuri, vă rog să tastați multe cifre cât de repede puteți, ca să se scurtcircuiteze aparatul, apoi loviți-l cu piciorul. Mesaj: nu am reușit nimic. Răspuns: încercați să băgați un card în dreptul yalei și să împingeți cățelul încuietorii. Mesaj: am încercat, am rupt cardul, nu se poate deschide așa. Răspuns: dacă sunteți cu mașina, vă rog frumos să luați levierul și să forțați încuietoarea. Acel vă rog frumos m-a uns la inimă, nu m-am putut supăra. Am adus levierul și am început să scobesc încuietoarea, că doar plătisem ca să stau acolo. Mesaj: nu se poate descuia! Răspuns: am vrut să vă demonstrez că acest imobil este unul sigur, cazarea dumneavoastră este la etajul următor, vă rog să plecați din dreptul ușii până nu se întoarce vecinul.