Leneșii sunt creativi. Așa zice un proverb turcesc pe care mi l-am repetat de multe ori în minte de-a lungul timpului, atunci când circumstanțele mi-o impuneau.
E însă un proverb la înălțimea căruia trebuie să te ridici, din păcate, prin muncă. Pentru că nu mai e deloc ușor, azi, să fii leneș. Societatea te vânează ca pe dăunătorii recoltei. Ceea ce ți se cere este eficiență, dar nu una interpretată personal, în funcție de ecuația ta existențială, și nici măcar varianta banală, de dicționar. Ți se cere, foarte specific, eficiența descreierată.
Eficiența descreierată presupune să ți se repartizeze să scrii urgent un text despre capre, iar tu să reușești să-l scrii, neajungând să afli ce este o oaie, pentru că e pe lângă subiect. Și uitând a doua zi după predarea textului ce însemna capră. Asta se cheamă productivitate.
Această eficiență înseamnă să-i trimiți unui profesor referatul tău ca atașament al unui e-mail fără un cuvânt. Înseamnă să faci semn omului tău să vireze banii fără să te mai târguiești zece minute, așa cum o cere codul social din bazar. Să îl iei pe ambasador de nasture și să-i spui cerințele tale, fără să te mai împotmolești în diplomație. Să decizi că sofisticata politețe tradițională arabă sau japoneză este prolixă și să o înlocuiești cu Thanks!
Mă întorc la citit însă. Mahării eficienței au descoperit că există ceva numit „citit“, numai bun de controlat, cum descoperă finanțiștii că ar putea pune o taxă nouă pe șotron. Așa că și lectura a devenit o activitate care trebuie să dea rapid un rezultat concret. Citești luni și marți livrezi.
Un lucru curios se întâmplă cu cercetătorii din multe discipline umaniste. Li se cere să aibă publicații, multe publicații, output științific. Așa ajungi să nu mai poți citi decât pentru a scrie. Citești cinci articole, faci un articol din ele. Dacă ai toate calitățile pentru o carieră de mare succes, atunci ești dintre cei care citesc un articol și scriu din el cinci articole proprii. Însăși noțiunea de output sugerează că există și un input corespunzător, de natură foarte concretă. Rolul cercetătorului este deci să ia cuminte roșii și să producă bulion. Asta se cheamă inovație.
Cititul de plăcere, leneș, alandala, această specie complet neadaptată mediului universitar capitalist – dispare. Și e normal să fie așa. Pentru că orice plăcere netaxabilă trebuie să dispară. Și pentru că toți suntem recrutați în conspirația eficienților. Exagerez, bineînțeles. Nu se poate face școală fără oarecare cuantificare, fără ceva lecturi impuse. Copilul are și el niște instincte, iar ele nu șoptesc „scoate cartea din bibliotecă“, ci, de-a lungul sutelor și miilor de generații de dinainte, până în paleolitic, „deschide televizorul“. Recunosc și că dacă editorul îți așteaptă articolul despre arbitrajul de la Campionatul Mondial de Fotbal din România la sfârșitul lunii acesteia, nu e OK să te prindă 27 februarie citind cu delicii integrala Alexander von Humboldt.
Ce vreau să zic însă e că dacă citești doar ce îți face trebuință în clipa asta, înlocuiești de fapt nevoile tale cu ale altora. Dacă citești exclusiv pragmatic, exact fragmentele de care ai nevoie ca s-o scoți la capăt pe moment, vei ajunge să uiți că cel mai frumos text e contextul. Să citești uneori la întâmplare are virtuți terapeutice, e aproape o penitență care trebuie impusă celui care suferă de boala grabei. Nu mai zic că o zi dedicată lecturilor aparent fără noimă, care nu par justificate nici de specializarea ta, nici de programul tău de săptămâna viitoare, e probabil chiar ziua în care îți vine ideea pe care o așteptai. Eficiența e bună doar cu măsură, iar cea descreierată – niciodată. Sigur, trebuie s-o fi practicat din când în când ca să știi ce păguboasă e. Și nu suntem puțini cei care ne-am ratat complet prima vizită la Roma bifând în mare viteză toate monumentele orașului în două zile.
Tembel adam yaratıcı olur. Dar pentru asta, leneșul trebuie să își facă loc, în programul lui încărcat, de leneș fugărit, și pentru citit și recitit la întâmplare. Și să nu se călăuzească numai după proverbe nemțești.
1 Trackback