Deși discul mi-a parvenit în condițiune perfectă, iar pick-up-ul meu are o doză cumsecade, nu m-am simțit bine până nu l-am „tras“ pe o bandă de magnetofon, la viteza 38, să-l ascult de câte ori vreau fără grijă că oprirea intempestivă a curentului electric va dăuna atât acului microline, cât și vinilului în sine.
Aș fi cumpărat două bucăți din această realizare de excepție – Hai noroc! Garage Beat and Pop Artifacts from Romania (2021, 667 Records) –, dar tirajul restrâns, de numai 500 de exemplare, s-a dovedit insuficient pentru pretențioși ca mine (de angrosiști nici nu se pune problema!). Ce-i drept, fiind un produs destinat în principal „pieței externe“, imprimat în condiții ecologice de calitate tocmai în Canada (de unde a intrat în spațiul UE împovărat cu acciza obișnuită importurilor extracomunitare), 300 de bucăți au fost rezervate Americii de Nord, iar 200 Europei. La noi în țară n-au ajuns prea multe, dar s-au vândut în timp record, chiar din precomenzi. Inevitabil, va urma o suplimentare de tiraj, numită în limbajul colecționarilor „a doua presă“, deosebită de prima printr-o etichetă lămuritoare.
Tot pentru lămurire inserez aici și numele trupelor, cu titlurile pieselor: 1) Cornel Fugaru & Sincron – Hăulita de la Gorj; 2) Sideral – Nori de ploaie; 3) Trio Caban – Sweet Lies (Dulci minciuni); 4) Anca Agemolu – Te voi iubi pân-la sfârșitul lumii; 5) Mondial – De va veni la tine vântul; 6) Entuziaștii – Dynamite; 7) Sideral – Cântec pentru tine (Omagiu lui Jimi Hendrix); 8) Margareta Pâslaru & Sincron – Little Devil (Drăcușorul); 9) Phœnix – Totuși ca voi sunt; 10) Cometele – My Babe; 11) Cometele & Ilinca Cerbacev – Tu ești omul potrivit; 12) Cvintetul Mamaia – Juddy In The Sky (Juddy în travesti); 13) Sideral – Pasărea Archaeopterix; 14) Cornel Fugaru & Sincron – Morarul; 15) Savoy – Povestea lui Păcală; 16) Coral – Trece vremea. Sunt înregistrări recondiționate, restaurate și remasterizate. Trei dintre ele n-au fost lansate vreodată. (Las curioșilor plăcerea de a depista ineditele!) Lista completă a creditelor se află pe site-ul dedicat: www.discogs.com/release/17015868. Fericitul posesor al unui asemenea obiect artistic va observa, desigur, mici diferențe între ce este scris pe copertă și ce este pe site. Exigențele graficianului Andy „Sinboy“ Luke n-au permis, pe bună dreptate, tipărirea exhaustivă de amănunte care pot fi aflate online. Pictată într-un stil ce amintește desenele animate din Yellow Submarine și de visele anilor 1960, coperta e însoțită de un poster cu iconografia trupelor și un text explicativ, o necesară (nu doar pentru publicul occidental) trecere în revistă a contextului în care acestea au cântat.
Soliștii și trupele sumar prezen(ta)te au lăsat – pe discuri single și benzi de studio – înregistrări doldora de entuziasm (vezi titulatura unei formații!) și de-o nerăbdare… să-i zic tehnică! Dată fiind situația politică a țării, tinerii de atunci nu aveau la dispoziție dotări de ultimă oră. Au făcut ce-au putut, vorba unei replici de film retro american. Din fericire pentru ei – și mulți au exprimat recunoștință în mesaje private –, s-a găsit cineva pasionat de muzică, de discurile din vinil și de restaurări audio. Remus Miron e numele lui (căutați pe internet detalii). El a reușit, la capătul câtorva sute de ore de migăloasă inspecție a pieselor recuperate ca din gunoi (unele single-uri erau tocite complet, niște benzi găsite prin debarale sufereau de nefolosire), să le dea strălucire și dinamism, fără să altereze cu nimic performanța de-acum vreo jumătate de veac. E complicat să descriu procesul tehnologic, susținut software și hardware, și nici nu-i nevoie. Contează ce se aude, iar ascultătorul care a crescut cu Sincron, Mondial, Phœnix (atenție: diftongul așa era scris inițial!) nu poate fi decât norocos, retrăindu-și copilăria…
Mulțumim, Remus!
1 Trackback