Chiar dacă informarea modernă s-a mutat în mediul online și e, ca format, mai condensată, revistele de specialitate constituie o importantă sursă pentru detalii despre spectacole și artiștii preferați. În Marea Britanie, WhatsOnStage.com este o pagină londoneză existentă din 1996, care inventariază toate producțiile de pe teritoriul regatului, oferă bilete și organizează propria gală anuală de premii, WhatsOnStage Awards. Platforma reunește informații despre noile titluri, interviuri, cronici, cam tot ce și-ar putea dori un iubitor de teatru, adus la zi, cu un material video și fotografic pe măsură.
„The Stage“/ „Scena“ există din 1880, iar pe hârtie e tipărită săptămânal. Are și versiune digitală și online, pe Facebook, Instagram, Twitter, LinkedIn, Pinterest, Google+. Printul este livrat la domiciliu pe bază de abonament, iar plătitorii beneficiază de o reducere de 10 la sută din prețul unui bilet la teatru. Legătura cu activitatea teatrelor este perfect normală și aduce un spor de interes în privința publicului care dorește să fie la curent cu ce se mai petrece în showbiz. În „The Stage“ se găsesc știri de ultimă oră (mai ales în formulele online), opinii ale experților, interviuri, cronici, anunțuri de job-uri, sfaturi etc. Update-ul se face zilnic, rubricația e diversă, bogată.
În Austria, „Die Bühne“/ „Scena“ apare fără întrerupere din 1924, iar în sumarul lunar include știri și interviuri cu realizatorii premierelor de pe scenele austriece. O face, evident, în avans și are exclusivitate, ceea ce-i asigură succesul de piață. Nu e limitată editorial exclusiv la teatru, are ochi și pentru celelalte arte ale spectacolului, film, arte vizuale. Doritorii o pot cumpăra în rețelele de distribuție a presei și în tutungerii, dar o formulă ingenioasă, care face ca tirajul să atingă aproape 55.000 de exemplare, e distribuția odată cu abonamentul teatral. O mică paranteză privind sistemul abonamentelor, foarte dezvoltat în Viena. Burgtheater, de pildă, are în jur de 8.000 de abonamente, o variantă care le oferă posesorilor posibilitatea de-a viziona, cu un discount considerabil față de biletul luat de la casierie, cinci spectacole, în aceeași zi a săptămânii (nu sâmbăta), în același loc din sală. Alte 7.300 de abonamente de un alt tip îi dau titularului șansa să achiziționeze biletul înainte ca acestea să fie publice, pentru orice zi din săptămână, în orice loc din sală.
În Germania, nachtkritik.de este site-ul cel mai vizitat. E administrat de la Berlin, din 2007, de o echipă de redacție compusă din zece redactori, plus 60 de autori care scriu constant. Cronicile ajung pe site în dimineața de după premieră, de unde și numele platformei („critica din noapte“, cea post-premieră). Există o secțiune de carte, film, de dicționar, conținutul e foarte dinamic.
Diferențierea asigură un interes continuu
În Franța sunt mai multe publicații consacrate artelor spectacolului. Printre ele, „La scène“/ „Scena“, „revista profesioniștilor spectacolului“, cum scrie pe copertă, urmărind în egală măsură artele muzicii, teatrului, dansului, operei, circului. Abonații primesc două suplimente gratuite în fiecare trimestru „La scène artistes“ (carieră și protejarea drepturilor artiștilor) și „Le cahier des productions“ (cu informații despre producțiile care urmează să fie prezentate publicului). Strict de teatru se ocupă „Théâtre(s)“/ „Teatrul“, revista vieții teatrale. Actualitate scenică, interviuri, carnete de creație, fișe tematice, arhitectură teatrală, cronici, portrete de artiști (pe 20 de pagini!), fragmente din piese etc. Foarte interesant, în Hexagon există două publicații specializate în administrație culturală: „Juriculture“ (juridic, social și fiscal), cu apariție lunară, și „Juri|scene“, care li se adresează tehnicienilor de scenă, în sumar cu articole despre protecția muncii, prevenirea incendiilor, proiecte legislative.
La noi există, în acest moment, două publicații de specialitate: „Teatrul azi“ și „Scena.ro“, ambele cu apariții trimestriale. Periodicitatea aceasta este impusă de motivațiile de ordin financiar, de faptul că redacțiile sunt reduse la un număr minim de angajați (două-trei persoane) care, ca regulă generală, au și alte joburi pentru a putea subzista.
„Teatrul azi“ este un proiect girat de Fundația Culturală „Camil Petrescu“, patronată de criticul de teatru Florica Ichim, iar structura ei include o gamă jurnalistică variată, de la pagini de istorie a teatrul autohton, eseuri, interviuri, cronici de spectacole și de festivaluri, recenzii, informații cu caracter general privitoare la viața scenică de la noi și din lume. E o revistă de format clasic, orientată mai ales spre formulele academice, care reflectă establishment-ul.
„Scena.ro“ are o istorie ceva mai recentă, cam de un deceniu, și este administrată de criticul de teatru Cristina Modreanu prin Asociația Română de Promovare a Artelor Spectacolului (ARPAS). Formulele de abordare sunt moderne, cu articole mai scurte, sumarul fiind orientat predilect spre artiști emergenți, creații avangardiste, deschis spre fenomenul scenic european. Dosarele tematice realizate în parteneriat cu reprezentanțe diplomatice și culturale (ambasade, institute și centre) leagă fenomenul internațional și pe cel național prin elemente ce țin de analiza spectacolului teatral, profiluri de artiști, de instituții fanion, oferind o perspectivă de ansamblul asupra realităților scenice actuale. Unul dintre atuurile vizibilității ei vine din faptul că are asociată și o pagină web, unde apar alte materiale decât acelea din print.
Diferențierea asigură un interes continuu, online-ul menținând conectarea la pulsația artistică a momentului, oferind feedback critic rapid, luări de poziție aproape în timp real. Neavând o pagină web, „Teatrul azi“ ajunge mai ales la anumite categorii de cititori, chiar dacă, conform afirmațiilor redacției, există un număr impresionant de mare de doctori, avocați și profesori care o citesc.
Și una și cealaltă ajung la doritori pe bază de abonament, „Scena.ro“ fiind disponibilă și în câteva lanțuri de librării din țară.