Transformările radicale pe care pandemia cu noul coronavirus le-a determinat în perimetrul scenei ultimilor doi ani au impus în centralitatea artei teatrale un component al creației colective care se afla în ascensiune în ultimele decenii: video designul. Realizatorii lui se plasează acum în imediata vecinătate a regizorului care trebuie să-i aibă în vedere.
Există filiere evolutive diverse pentru specializarea în video design. Unii vin din zona scenografiei – Andu Dumitrescu, absolvent de Arte, corupt de dinamica imaginii teatrale; Adrian Damian, care a terminat, de fapt Actorie și și-a schimbat zona de interes virând spre amenajarea spațiului; Irina Moscu, cu licență în Arhitectură etc., cu toții modelează volumetria scenică prin recurs la tehnologie. Sunt și absolvenți de Politehnică a căror creativitate mai apropiată de estetic a expandat în soluții artistice pentru teatru (Mizdan, de pildă, ale cărui înclinații artistice s-au exprimat și ca membru al unei formații rock).
Andrei Cozlac a studiat la Universitatea Națională de Arte „George Enescu“ din Iași, linia de studiu Foto-video, Facultatea de Arte vizuale și design. Dezvoltarea lui în perimetrul teatrului a fost surprinzătoare. Colaborări în teatre din întreaga țară cu regizori care au înțeles cât de important e să se deschidă spre new media l-au făcut un video artist cu o contribuție semnificativă la reușita proiectelor în care s-a implicat. „Am lucrat cu Radu Afrim, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Eugen Jebeleanu, Andrei Măjeri, Bobi Pricop etc. Aceștia au înțeles că arta video nu este doar un artificiu vizual pe care îl importau într-un spectacol, nu este un efect vizual gol, wow-effect-ul pe care să îl aibă doar de dragul de a crea senzație și șoc. Arta video este un mediu a cărei expresivitate ajută, subliniază mesajul regizoral sau actoricesc. Mediul video poate augmenta foarte eficient într-un mod asumat realitatea de pe scenă“, spune Cozlac.
Arta teatrală topește răceala asociată unor device-uri
Istoria teatrului a intrat într-un timp în care viteza schimbărilor estetice e pe fast forward. Nu ce scrie pe o diplomă de învățământ superior e determinant (n-aș vrea să se înțeleagă că nu contează), ci propria sensibilitate și maniera potrivită de-a o exprima. Andrei Cozlac a găsit-o. Video designul e, în lista componentelor ce fac spectacolul, mai apropiată de scenografie. Căci se ocupă cu recrearea unui spațiu. Cooperarea video/ stage designerilor cu scenografii e, din acest motiv, foarte strânsă, iar Cozlac are în lista realizărilor nume grele: „Am lucrat foarte bine cu Dragoș Buhagiar, un scenograf pe care îl apreciez foarte mult, Adrian Damian, Velica Panduru, Irina Moscu, Cosmin Florea, sunt nume multe, nu-i pot aminti acum pe toți. Au fost întâlniri pe câmpul de muncă, au fost niște experiențe din care am învățat mult, pentru că sunt artiști care și-au acordat libertatea să experimenteze, să riște, să exploreze potențialul pe care l-ar putea avea acest mediu al virtualității“.
Limbajul digital traduce idei și sentimente în fluxuri de imagini scenice care, filtrate de retină, stimulează imaginația și sensibilitatea. E criptare video, dar și emoție. Prin integrare în arhitectura estetică proprie, arta teatrală topește răceala asociată unor device-uri. Din această perspectivă, un spectacol teatral e mai încărcat de emoționalitate decât un performance, în care vizualita tea e mai degrabă conceptualizată. Proiectele vizuale sunt conținuturi video integrate într-o expresivitate de tip mai larg, care s-a îmbogățit prin aportul new media.
O instalație care trebuie armonizată cu o viziune predominantă
Voiam să știu ce îl ține atașat de această formă de exprimare care e subsumată unei colectivități creative implicate într-un proces la finalul căruia nu se mai știe cine, ce, cât a așezat acolo, cine și cum a stimulat inspirația celorlalți și ce a alimentat-o pe a lui. În contextul în care artele vizuale favorizează mai mult individualitatea, iar individualismul e dominanta actualității, așa că l-am întrebat ce îl atrage către creația de echipă.
Iată ce mi-a răspuns: „Mă fascinează dinamica umană, modul în care oamenii relaționează sau converg către un numitor comun, iar în acest proces fiecare vine cu partea lui creativă. În artele vizuale procesul este mult mai individual, mai ermetic, nu pare a fi o muncă de colectiv, dar nu este neapărat o regulă. Țin minte că în facultate formam grupuri de studenți de la diferite secții (pictură, grafică, foto-video) și lucram noaptea, puneam muzică, discutam, dezbăteam idei, glumeam, după care reveneam la procesul creativ. Fiecare se ducea la «șevaletul» lui și timp de o oră sau două era focusat. Luam o pauză, ne aduceam aprecieri sau critici unii altora, colaboram, în sensul în care ne ajutam și ne împingeam unii pe alții. Tipul acesta de interacțiune este mult mai pregnant în teatru, pentru că teatrul este, în primul rând, o muncă de echipă“.
Cozlac a făcut și instalații video, în număr impresionant și cu abordări inedite, evidențiindu-și calitatea de autor. Ceea ce propune în interiorul unei concepții regizorale e tot o instalație, chiar dacă una care trebuie armonizată cu o viziune predominantă ca ordin de cauzalitate.
„Nu văd nici o discrepanță între modul meu de abordare a instalațiilor din perspectiva artistului vizual și instalațiile pe care le realizez în spectacolele de teatru. Ele fuzionează cu o viziune colectivă la care contribui prin conceperea părții video ce vine din resorturi personale. În relația cu regizorii au loc sesiuni de dialoguri, de feedbackuri sau, cum le zic eu, bouncing ideas, în care fiecare propune, celălalt diseminează, propune și el și ajungem la o formă care sintetizează o simbioză între aceste medii. Scopul este ca limbajele să fuzioneze în așa fel încât să rezulte forme noi de expresie sau să se atingă anumite profunzimi conceptuale“, povestește video artistul.
În redactarea acestui articol am recurs și la câteva fragmente din studiul Cozlac. Andrei Cozlac inserat în sumarul volumului colectiv pe care l-am coordonat, Fereastră către digital. Teatrul și noile tehnologii/ Open New Tab. Theatre and New Technology (Editura Junimea, 2021).