Ceea ce intentionez eu este doar sa imi lamuresc frumusetea propozitiei simple pe care am amintit-o, contextualizind-o intr-o anumita nuantare a textului lui Ioan Teologul, nuantare care ma preocupa de oarecare timp. M-am gindit, uneori, asa cum ne gindim cind ratacim cu mintile prin tot soiul de idei mai mult sau mai putin periculoase si riscante, ca textul suprem (caci este, nu-i asa, un text suprem) al Apocalipsului ar putea fi interpretat, fortind nota, si ca o batalie impotriva dementei si a nebuniei.
Ca o batalie pe viata si pe moarte, cum s-ar spune, dar exclusiv prin cuvinte. Frumusetea si taria Apocalipsului vine ca stil, dupa cum stim cu totii, din avalansa de tropi rostogoliti in trombe profetice de catre gura teologului inspirat: iar in aceasta avalansa prins in virtej este raul absolut numit Fiara (cu toate conotatiile sale figurale, de la Balaur, Desfrinata cea mare, Babilon etc.).
Desfasuratorul textului lui Ioan Teologul cuprinde in pintecul sau, asa cum este firesc, si figurile binecuvintatilor ori salvatorilor (fie ei ingeri sau oameni cuviosi), dar partea dominanta a scrierii este aceea dedicata portretului Satanei si zorzoanelor sale predilecte (instrumente, accesorii etc.). Ioan Teologul izbuteste o constructie contrapunctica cu aplomb, care are ca scop tocmai impactul violent asupra cititorilor, credinciosilor (dar si necredinciosilor).
O singura faptura ramine netulburata de tot acest spectacol lingvistic cutremurator: teologul insusi, scribul inspirat care transcrie, cel care marturiseste despre sine in atit de simpla, delicata si frumoasa propozitie pe care am citat-o la inceputul acestui text: Iar eu am stat pe nisipul marii. Poate sa fie taifunul mortii, al raului ori al nebuniei, profetul sta cuminte pe malul marii: el nu sta oricum insa, ci ca un ecleziast de vita noua. Stie ce este raul absolut, stie ca i-a prevenit pe ceilalti, stie care este solutia: mai departe nu-i ramine decit sa fie spectator al celor ce se petrec.
Fireste, ar mai fi destule de spus. Dar poate ca si eu stau acum pe nisipul marii.
(Acest text ii este dedicat stiu eu cui.)