Nici în 2022 nu s-a isprăvit cu molima. Mergem și noi mai departe, ce să facem?
Luni, 17 ianuarie
Dacă le-aș spune pe facebook sapienșilor, și mai ales vlahilor, tot ce cred cu privire la ce e în capul ăla al lor, n-aș mai ieși din carcera roboților Marcului până la a doua venire a domnului Iisus, căci, vai, n-aș respecta standardele comunității. Of. Dar, desigur, de ce să faci așa ceva, când poți să îți vezi de viața mai puțin virtuală?
Când mă gândesc la ce se mai întâmplă în țara natală pe partea culturală, icterul mi se pare chiar simpatic.
Duminică, 16 ianuarie
Gata, au făcut vlahii cultură nevoie mare și anu’ ăsta.
Sâmbătă, 15 ianuarie
De mâine e iar, zilnic, mai degrabă, ziua coproculturii naționale.
Să nu uităm. Astăzi este ziua românului absolut: Gheară Nicu.
Dacă s-ar aduna tot rumegușul din limba de lemn prilejuită de „ziua culturii naționale“, i s-ar ridica bietului Eminescu un monument până în lună, cu părul vâlvoi.
Regulă de înțelegere a culturii vlahe: cu cât e gura mai plină de Domnul Eminescu, cu atât e impostura mai mare.
Cum l-a avut Ceaușescu pe Dăscălescu, așa îl are Iohannis pe gen. Ciucă, premierul perfect, e cuminte, face aport, scuipă-n bot și papă tot, s-au văzut oameni de plastilină cu mai multe inițiative. Îmi place să cred că măcar îl alintă Lăbuș.
Vineri, 14 ianuarie
Un final frumos pentru epoca Iohannis ar fi ca, după ce se taie toate pădurile, să i se taie și limba aia de lemn președintelui nostru vlah.
Idee de film porno-dadaist românesc: toate personajele să spună doar da, da.
Rectificare după treizeci și doi de ani: lucrătoare de la APACA precizează că vrea totuși Kent și valută.
Nici nu știi ce să mai zici, te uiți așa la fețele lor de papagali solemni și parcă te ia și pe tine teoria constipației.
Derbedeii auriferi ar trebui scoși în afara legii, dar pentru asta ar trebui în prealabil ca România să fie un stat de drept, ceea ce evident nu e cazul, așa că în curând vlahii vor spune un călduros „bine ați revenit“ anilor ’30.
Miercuri, 12 ianuarie
Gata, s-a reîngurgitat Tăriceanu, peneleul a înghițit aldele, gest frumos, din marea familie liberală mai lipsește însă, în mod nedrept, mâna lui Șică.
Marți, 11 ianuarie
Dacă scuipatul care le curge fluvii ăstora din gură când încearcă să lege două idei ar fi o resursă exploatabilă, România ar fi cea mai bogată țară din lume.
Luni, 10 ianuarie
Efectiv am văzut saci de cartofi care se exprimau mai bine, mai coerent decât gen. Ciucă.
Vineri, 7 ianuarie
Iar îi caută vlahii în gură turnătorului Mache? Of, Doamne ferește să n-aibă cumva vlahii neputință milenară d-aia.
Joi, 6 ianuarie
Mașina Marelui Alb se numește oare BOR-mașina?
Am vizitat și eu Kazahstanul, mai exact Astana, acum aproape patru ani. Am fost la un congres, am dat acolo și un interviu unei televiziuni, în care am folosit și cuvântul nostru, românesc, izmene. Era septembrie și un frig care le impunea în vocabular și pe trup. Izmenele erau indispensabile. Era un congres despre literatură, nu asta contează acum.
Contează că în Kazahstan era ditamai dictatura. Am fost în Biblioteca Națională, într-o sală de aur în care erau doar cărțile dictatorului, în foiță de aur și ele sau ceva.
La congres gazdele începeau fiecare moment mulțumind liderului suprem că le-a dat ocazia să facă și să dreagă și să așa și pe dincolo. Stăteau enorm în ședințele alea de laudatio, cred că aveau toți hemoroizi.
Cu toate acestea, nu i-aș mai fi dat regimului doar cinci ani. Mă bazam pe faptul că e o dictatură într-o țară care are resurse, bogată așadar, care poate redistribui bunăstare, își poate mitui poporul și se poate menține la putere încă o vreme bună/ rea. M-am înșelat și e bine că m-am înșelat. Iată că dragii de kazahi, oameni de harfă, la fel ca vecinii lor, kârgâzii (preferații mei din Asia Centrală), au prins poftă de libertate & au curaj. Mă bucur pentru ei și mă tem pentru ce va urma.
Am mai fost în dictaturi, în Rusia, în Cuba, în China, în Belarus – iar numitorul lor comun era că poporul era de fiecare dată mult, mult mai bun decât guvernul (în România, azi, de pildă, poporul nu e cu mult mai breaz decât guvernul – după mine, cel puțin). Dictatura din Kazahstan credeam că e cea mai solidă, cea mai trainică. Și uite așa – nu era. Ceea ce demonstrează o dată în plus că în istorie nu e bine, totuși, să faci pariuri cu viitorul.
Un comentariu
Dacă aș vrea să număr de câte ori folosești cuvântul vlah, mi-ar trebui un calculator foarte puternic! Mai bine l-ai da factor comun, ar ieși România din criza energetică.