Trei crize se suprapun în acest moment, iar românii sunt năuciți, dar și îngrijorați de ceea ce văd în jurul lor. Trecem probabil prin cel mai nefericit moment din ultimii 15 ani, de când am aderat la Uniunea Europeană.
De doi ani și jumătate trăim o pandemie cruntă care ne macină nervii și ne afectează tuturor viețile. Lucrurile sunt pe cale să se calmeze (cifrele Covid din ultima săptămână sunt încurajatoare), dar nimeni nu poate profeți dacă va mai exista și un val șase sau dacă varianta Omicron a fost ultima reprezentație Covid. În mod cert, viața va reveni (aproape) la normal din această primăvară, dar planează unele suspiciuni privind ceea ce s-ar putea întâmpla din toamna lui 2022 încolo. În orice caz, pandemia e pe cale să ia o pauză, iar cu puțin noroc vom reveni la normalitate în doar câteva săptămâni.
O a doua criză, în desfășurare, este cea legată de tensiunile majore de la granița Ucrainei cu Rusia. Asistăm la o desfășurare de forțe militare cum n-am mai văzut până acum, în jur de 150.000 militari ruși fiind masați în jurul Ucrainei. Credeam că am depășit faza bătăliilor tradiționale, cu tancuri și zeci de mii de soldați, cum se întâmpla în urmă cu zeci de ani. Se poartă negocieri intense în aceste zile, dar amenințarea războiului nu a dispărut, chiar dacă rușii dau asigurări că încet-încet militarii se retrag în cazărmi. Plutește în continuare incertitudinea, iar declarațiile oficiale se bat cap în cap cu situația reală de pe teren. Apar tot felul de provocări la granița Ucrainei, iar lucrurile pot escalada în orice moment.
Aici în România nu avem motive de teamă deși când auzi despre război nu departe de țara ta nu prea ai motive să fii liniștit. Suntem sub umbrela NATO și am văzut deja ce înseamnă apartenența noastră la această structură. Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, s-a aflat recent în România, iar garanțiile date țării noastre rămân solide. Pentru prima dată ne simțim apărați. Nu suntem singuri și știm că ne putem baza pe cineva în caz de nevoie. Însă, dincolo de garanții, amenințarea armelor persistă, iar în această parte a Europei resimțim de săptămâni bune un disconfort major.
A treia criză este cea economică. Încă nu ne-a lovit, dar o vedem la orizont. Întâi a picat bomba cu facturile la energie. Duble sau chiar triple în unele cazuri. Întrebarea este unde au fost cei din guvern pentru că semnale că se întâmplă ceva în neregulă cu prețurile din energie au tot fost? Unde erau liderii partidelor din coaliția guvernamentală când doar se discuta despre varianta creșterii peste măsură a prețurilor la gaz și energie electrică?
N-am văzut vreo analiză temeinică pe acest subiect, ci doar pompieri politici mărunți care habar n-au despre ce vorbesc.
Drept urmare, românii au început să primească deja facturile mărite, însă partea proastă e că încă n-am văzut tot. Prețurile uriașe la gaz și energie au aprins întreaga economie. Sunt afectate deja firmele românești. De fapt nu scapă nimeni. Cei din agricultură vorbesc de scumpirea produselor de două-trei ori în această primăvară. Și brutarii spun că așa ceva nu au mai trăit și că prețul pâinii va exploda.
Ne întrebăm cu toții ce face statul român pentru a-i proteja pe consumatori? Nu e suficientă compensarea facturilor, pentru că tăvălugul va lovi tot, de la A la Z, de la mic la mare.
Urmează luni cumplite, iar economia va resimți din plin acest șoc. Vedem deja rezultate sub așteptări în ultimul trimestru din 2021, iar economiștii vorbesc încă timid, ce-i drept, despre o criză economică serioasă. Ieșim din pandemie, dar ne lovește trenul inflației. Putem spera la ceva creșteri de salarii, dar asta e doar soluție de moment dacă nu se vor calma prețurile.
În plan politic cele trei crize au efecte nebănuite, iar AUR stă la cotitură. Partidul lui George Simion nu are soluții economice (povestea cu salvatorul Călin Georgescu e o glumă), dar sucește destule minți. Aud că va urma un miting uriaș la sfârșitul acestei luni, asumat de AUR, iar povestea economică va fi de această dată pe primul plan. S-a terminat nebunia din stradă cu măștile și cu pandemia, poate începe festivalul naționalisto-populist. Cică și Dan Diaconescu e gata să pună umărul. Nu de alta, dar unii români încă așteaptă cei 20.000 de euro pe care DD i-a promis în urmă cu exact 10 ani.