Într-o seară de aprilie a anului 1947, Iosif Vissarionovici Stalin e relaxat. Se odihnește la Kunțevo, în dașa, casa de vacanță personală de lângă Moscova. Ascultă la radio un concert pentru pian de Mozart și, pentru că-i place foarte mult, îi cere imediat secretarului său o copie a înregistrării. Care află îngrozit, telefonând la Radio Moscova, că nu există o înregistrare, fiind vorba de o transmisiune în direct. Terifiat, directorul radioului îi ridică din pat, în toiul nopții, pe instrumentiștii orchestrei și îi aduce în studio pentru a înregistra de îndată Concertul în la major KV 488.
Interpreta e o doamnă pe nume Maria Iudina, una dintre marile pianiste de concert ale erei sovietice, provenită dintr-un oraș de la granița cu Belarus. Maria Veniaminovna e o persoană foarte credincioasă, care, deși născută într-o familie evreiască, s-a convertit la ortodoxie în adolescență. Se îmbracă tot timpul în rochii lungi, negre și poartă un crucifix mare la gât, fapt pentru care Politburo a dat-o afară de la Conservatorul din Leningrad, acolo unde era profesoară de pian, pentru „pericolul de a perverti mintea tinerilor sovietici“.
Chiar dacă pianistica ei e una excepțională, i se cenzurează numeroase concerte și recitaluri și e îndepărtată în anii ’60 și de la Institutul Gnessin, unde preda muzică de cameră. Pentru păcatul de a fi o creștin-ortodoxă ferventă, arta ei va rămâne ascunsă după Cortina de Fier până după cel de-al Doilea Război Mondial.
În acea noapte de aprilie, când urmează să înregistreze Mozart 23 în studioul Radio Moscova, doamna Iudina e foarte liniștită. Dirijorul clachează, e adus un al doilea, care va ceda și el presiunii imense la gândul că însuși Stalin a cerut înregistrarea. Abia al treilea dirijor va duce la capăt concertul, iar dimineață, la prima oră, discul de vinil e pe biroul lui Stalin. Tătucul de oțel al Uniunii Sovietice e atât de mișcat de muzică încât îi va trimite pianistei 10.000 de ruble. Răspunsul interpretei e unul neașteptat: îi mulțumește pentru generozitate, dar spune că a dăruit banii Bisericii Ortodoxe Ruse, alături de care se va ruga pentru el zi și noapte: „Voi cere Domnului să-ți ierte păcatele grele înaintea poporului și a țării“. O scrisoare prin care, practic, își semna condamnarea la moarte.
Straniu, Stalin nu i-a răspuns niciodată, în nici un fel. Maria Iudina a murit la 71 de ani, la 17 ani după moartea dictatorului sovietic din ale cărui ordine au murit milioane de oameni. Pianista și-a trăit restul vieții printre rochii negre și lungi și partiturile ei favorite: Bach, Schubert, Beethoven, Liszt, Bartók, Hindemith și Stravinski. Corespondența cu prietenii apropiați, printre care s-au numărat Sofronițki, Pasternak, Mandelștam, Florenski, Boulez, Stockhausen, Stravinski și Șostakovici, a fost publicată în Rusia, în șapte volume, cu titlul Epistolar, în anul 2013.
Maria Iudina
Într-o seară de februarie a anului 2022, Anna Iurievna Netrebko nu e deloc relaxată. Pe măsură ce crește presiunea internațională asupra prietenului și mentorului ei Valeri Gherghiev, care nu a ascuns niciodată sprijinul pentru regimul lui Vladimir Putin, simte că trebuie să facă ceva în legătură cu evenimentele din Ucraina. Știe că e extrem de iubită în lumea operei, dar pe rețelele de socializare au început să se adune comentarii negative. Mulți dintre colegii ei de scenă, divele Angela Gheorghiu și Elīna Garanča sau tenorul Rolando Villazón, inclusiv marii interpreți ruși Evgheni Kissin, Kirill Petrenko și Semion Bîcikov și-au clarificat pozițiile.
Diva rusă are 50 de ani, nu a criticat niciodată în mod deschis puterea de la Moscova, ba chiar în trecut a părut să susțină expansionismul lui Putin, unul dintre marii săi admiratori care îi oferă buchete extravagante de flori la fiecare aniversare și cel mai mare salariu anual plătit unui artist din Rusia secolului 21.
În 2014, Anna Iurievna a donat un cec de un milion de ruble Operei din Donetsk, adică vreo 15.000 de euro, prilej cu care s-a fotografiat cu drapelul republicii separatiste autoproclamate Novorosia de la Donbas și liderul ei, Oleg Țarev. Dar de atunci rubla s-a devalorizat îngrozitor, iar concertul din 25 februarie de la Musikhuset Aarhus, alături de iubitul ei soț Yusif Eyvazov, a fost anulat de autoritățile daneze. Un altul mult mai important, cel din 2 martie de la Elbphilarmonie Hamburg, e amenințat serios cu boicotul. În acea noapte de februarie, când urmează să-și publice poziția pe conturile ei din social-media, doamna Netrebko nu e deloc liniștită.
Anna Netrebko și Oleg Țarev, 2014, EPA
Pe 26 februarie, Anna Netrebko a scris pe Instagram: „Sunt rusoaică și îmi iubesc țara, dar am mulți prieteni în Ucraina și suferința și durerea lor îmi frâng inima. Vreau ca acest război să se termine pentru ca oamenii să poată trăi în pace. Pentru asta mă rog“. Să te opui războiului înseamnă o condamnare a politicilor lui Vladimir Putin care invadează un stat suveran și ucide oameni nevinovați? Nu chiar. Artista continuă: „nu sunt om politic. Nu sunt un expert în politică. Sunt o artistă și scopul meu este să unesc oamenii atunci când politica îi dezbină“. Să te refugiezi în statutul artistului pentru a nu-ți denunța patria mamă, care invadează un stat suveran și ucide oameni nevinovați la ordinul lui Vladimir Putin, te absolvă de datoria morală de a lua o poziție clară? Nu, încă o dată, nu! Mai ales dacă ești o divă de talie internațională!
Urmarea o știm cu toții din anunțul sec al Metropolitan Opera: „Nerespectând condiția Met de a-și retrage public sprijinul pentru Vladimir Putin care continuă războiul în Ucraina, soprana Anna Netrebko a renunțat la viitoarele sale spectacole la Metropolitan în Turandot de Puccini din lunile aprilie și mai, precum și de la spectacolul Don Carlo de Verdi din sezonul următor“.
„Este o mare pierdere artistică pentru Met și pentru operă“, a declarat și directorul general al Metropolitan Opera, Peter Gelb. „Anna este una dintre cele mai mari cântărețe din istoria Met, dar, cu Putin ucigând victime nevinovate în Ucraina, nu există nici o altă cale de urmat.“ Netrebko va fi înlocuită în Turandot de soprana ucraineană Liudmila Monastirska, înlocuitoarea pentru rolul Elisabeta de Valois, din reprezentația verdiană a sezonului 2022-2023, urmând a fi anunțată ulterior.
Marea soprană a pierdut toate contractele sale importante și în Europa, de la Barcelona, Berlin, Londra și Paris. Dar va cânta cu siguranță la Mariinski, alături de Valeri Gherghiev.
„Pianista lui Stalin“, cum e supranumită astăzi Maria Iudina, nu a fost o divă internațională. Arta ei a rămas mult timp ascunsă melomanilor lumii, care au ascultat-o târziu, prin puținele înregistrări care i-au supraviețuit – autenticitatea concertului 23 de Mozart care circulă pe internet e pusă sub semnul întrebării de specialiști. Întâmplarea cu Stalin e povestită de Șostakovici în Testimony: The Memoirs of Dmitri Shostakovich de Solomon Volkov (trad. în limba engleză de Antonina W. Bouis), pianista chiar nu avea apetit pentru faimă – poemul ei favorit a fost Быть знаменитым некрасиво, Nu e frumos să fii celebru al prietenului ei Boris Pasternak. Și totuși, chiar dacă nu a fost adulată de milioane de oameni din întreaga lume, precum o divă a secolului 21, despre Maria Iudina s-au scris romane, piese de teatru și s-au făcut filme de ficțiune. Pentru că pianista extraordinară a fost și o femeie curajoasă și credincioasă care, înfruntând un tiran scelerat, nu a ratat întâlnirea cu istoria.
https://www.youtube.com/watch?v=4Zw_3aGh9a8
Maria Yudina interpretează Beethoven, Sonata nr. 32 în do minor, op. 111, înregistrare din anul 1958
FOTO: © Leonhard Foeger
2 comentarii
Anna Netrebko a impus pe marile scene ale lumii stlul „vachetto” de interpretare. Cred că va fi foarte apreciată în Republica Tanu Tuva, acolo au un stil aparte de a cânta cu gâtul strâns. Așteptăm și un articol despre marele tenor Vadim Kozin. exilat în Siberia, pe care Stalin l-a adus cu avionul să-i cânte lui Churchill la Yalta, apoi l-a trimis înapoi, N-a fost reabilitat nici după 1990, a fost lăsat să moară în exil la Magadan în 1994
E prima dată când vă citesc, d-le Sava. Mi-a plăcut foarte mult !