Încă două texte de Jurnal și încheiem. Mai e un pic.
Duminică, 8 mai
Despre Baresi, Răducioiu spunea că era cel mai tăcut dintre fotbaliști. În afara gazonului. Pe teren se transforma. Dar nu era violent, l-ați văzut pe Baresi eliminat? Nu l-ați văzut. Avea un frate mai mare, care juca la Inter, dar era mai mic, fiindcă pe teren Franco era mai mare decât toți cei care au fost, sunt și vor fi. Și a ajuns, deja!, la 62 de ani.
Vineri, 6 mai
Vestea bună e că am câștigat la loterie. Vestea proastă e că am câștigat șase euro. Vestea și mai proastă e că am pierdut biletul.
Miercuri, 4 mai
Toni Greblă, prefect al capitalei vlahilor. Ei, așa da, bravo, valahíe maximă.
Marți, 3 mai
E drăguț că în cazul vlah se folosește în continuare termenul democrație (chiar și democrație originală, cum ne-a lăsat vorbă Iliescu), dar vin și propun, totuși, unul mai adecvat realității: neosecuristocrație. În România e neosecuristocrație.
E păcat că nu mai țin tinerii noștri vlahi oracole, ca pe vremuri. Ar fi fost un bun prilej să se aștearnă, piedică în calea uitării, frumoasele versuri: „Când se lasă seara și ai chef de ducă/ Să-ți aduci aminte de Guvernul Ciucă“.
Variațiuni pe aceeași temă: „De te uiți în jur și n-ai loc de muncă/ Să-ți aduci aminte de Guvernul Ciucă“ & „De ești securist și ai trai de vis/ Să-i mulțumești lui nenea Iohannis“ & „Sunt doi într-o barcă/ Unul e Ciolacu, altul e Șoșoacă“ & „Nu e animal ca oaia/ Nici ministru cum e Daea“.
Duminică, 1 mai
O notă de acum trei ani de când am fost ultima dată la Marea Neagră: „Dar cel mai frumos e pe Olimp, bucuria bugetarului, altădată, pe sindicat, pe tabel. Acuma tre’ să fii atent la briza mării, când se întețește vântul poa’ să-ți cadă rămășițele pământești ale unui hotel în cap, grijă mare“.
Sâmbătă, 30 aprilie
Eu, în timpul liber, mai sunt și globe-trotter, asta e situația. Și vine o zi în viața unui globe-trotter d-ăsta când nu mai are ce face și următoarea sa destinație este Bulgaria, fiindcă s-au epuizat toate celelalte. Ziua aceea a venit, iată, și-n cazul meu. Mă voi duce să revăd, după zece ani, țaratul de la sud de Dunăre, nu mai am încotro.
O să rezum ce îmi lipsește din România când nu sunt în România într-un singur cuvânt: nimic.
Vineri, 29 aprilie
Am fost plecat dintre vlahi, slavă zeilor, i-am scăpat puțin din vedere, și ce mi-e dat să aflu acum: zdrobiră oltenii tot, păliră Viena, Pragul și Parisul. Auzii că tocmai Craiova e cel mai cel oraș din Europa, dacă nu de pe pământ. Sunt confuz: eu știam că odinioară Caracalul era buricul galaxiei. Ce s-a întâmplat cu țara? De ce nu mai e ea cum era ea?
Joi, 28 aprilie
Ar fi frumos să cumpere Musk ăla și Valahia, just for fun.
E frumos cum se ia Cîțu, că e mai mic, după cuplul de comici Ciolacu-Ciucă. Acum, dacă i-ar putea pune cineva pe ăștia și la muncă…
Dar, mai bine, lăsați, se mai apucă la vârsta asta, la care bugetarul vlah serios e deja pensionar special, ar fi și păcat.
„Omul, dacă e om, trebuie să fie porc cu un motiv“, spunea (și ine făcea și el) Mazilu, dramaturgul, în Mobilă și durere.
Și iată aceste frumoase gânduri ale domnului Hemingway, la care mă gândesc eu acum: „Am luptat două runde cu domnul Stendhal, și mi se pare că la a doua am avut oarece avantaj. Cu domnul Tolstoi, cel puțin deocamdată, n-am curaj să urc în ring“.
Marți, 26 aprilie
„Să n-ai niciodată încredere într-un om cu pantofii lustruiți“, spunea (și bine făcea spunând așa) Charles Bukowski, poetul.