Pe 21 și 22 mai, Opera Națională Română Iași a prezentat spectatorilor săi o nouă producție cu Les pêcheurs de perles, opera în trei acte a compozitorului francez Georges Bizet. Cu distribuții solide în ambele zile la scenă, cu o orchestră omogenă și vie sub bagheta lui Bogdan Chiroșcă, spectacolul s-a bucurat de prezența a doi invitați de la Chișinău, Iurie Matei – decor – și Lucia Covali – costume –, iar coregrafia este semnată de Vlad Mărculescu. Regia i-a aparținut lui Victor Zaharia, reușita tânărului ieșean în spectacolul emoționant, cu personaje vii și o teatralitate fluidă fiind aplaudată la final minute bune de melomanii ieșeni.
Victor Zaharia, felicitări! Care e cheia succesului unui spectacol de operă?
Mulțumesc! Sigur că nu știu și pornesc întotdeauna la lucru de la această premisă. Încerc mai întâi să îmi clarific ce presupune succesul și dacă este el important. O fi vorba de reacțiile sincere, emoționale ale publicului în timpul spectacolului și imediat după? Numărul și calitatea cronicilor? Reacțiile și comentariile de pe rețelele sociale? Dar, în ceea ce privește spectacolul de operă, cred că cea mai importantă componentă este o distribuție strălucitoare din punct de vedere vocal. Apoi o sonoritate adecvată realizată printr-o bună integrare a compartimentelor artistice – soliști, cor, orchestră. O interpretare muzicală care să combine rafinamentul și emoția. Și o regie care să potențeze toate acestea, într-un decor care să îndemne la visare. Simplu în teorie, aproape de nerealizat în practică și tocmai de aceea, când se întâmplă e ca și cum ai lua parte la un miracol.
Și care e această cheie în cazul Pescuitorilor regizat de tine la ONRI?
Cred că e vorba în primul rând de muzica fantastică a lui Bizet, care la 24 de ani a creat magie pură, muzică ce m-a făcut să urmăresc în cercetarea artistică mai degrabă partitura decât libretul, pe care îl devansează cu mult ca valoare. Am căutat cheia potrivită pentru a aduce sonoritățile romantismului francez de secol XIX în timpurile noastre, adăugând dramatismul necesar unui spectator ce se plictisește repede, așa cum sunt și eu, obișnuit cu filme disponibile la apăsarea unui buton și care totuși vine în sala de spectacole dornic de emoții de neatins în fața ecranului. Această cheie mi s-a părut a fi combinația dintre o coregrafie cât mai viscerală, o scenografie curată și monumentală, pe linia lui Adolphe Appia, și o interpretare care să penduleze între gesturi ritualice și reacții psihologice valabile azi.
Coregrafia motorie a lui Vlad Mărculescu are multă fizicalitate. Cât de greu e să decupezi personajele principale într-un cadru care arată în unele scene ca un furnicar?
Chiar de la prima întâlnire cu Vlad, iar apoi cu Juan Cruz Luque, colegul și asistentul lui la acest spectacol, am căzut de acord că în montarea noastră cea mai importantă componentă va fi coregrafia – și nu de orice fel, ci una contemporană și organică. În contrast cu melodicitatea muzicii lui Bizet, contrast care să le valorizeze cât mai bine pe ambele. În ceea ce privește soliștii, știind că interpreții de operă nu au parte în mod obișnuit de un antrenament special pentru dans sau actorie, am căutat modalități de a le simplifica travaliul și așa destul de complex al interpretării vocale și de a-i pune în valoare prin construcția regizorală a scenelor. Trebuie să menționez faptul că Vlad și Juan sunt activi în zona dansului contemporan, având proiecte independente, atât individual, cât și împreună, și mi-am dorit să le ofer spațiu de creație în acest spectacol, iar acest lucru, cred eu, a funcționat foarte bine.
Cât de mult contează decorul într-un spectacol? Mă gândesc, de exemplu, la acea lună imensă, obsedantă în estetica vizuală generală a spectacolului.
Sigur că scenografia este definitorie pentru caracterul unui spectacol și, pentru mine, vine ca importanță imediat după muzică. Împreună cu scenograful Iurie Matei, am stabilit să urmăm o direcție metaforică și teatrală, luând în calcul și specificul scenei de tip italian a Teatrului Național, unde opera ieșeană își desfășoară activitatea. Spectatorii sosesc cu privirea saturată de imagini mundane și cred că își doresc să vadă unele spectaculoase, neașteptate, fiind tot mai educați din punct de vedere vizual. Cred că e necesar ca un spectacol să fie bine construit și din acest punct de vedere. Un rol foarte important îl joacă și designul de lumini, iar noi am fost norocoși să îl avem alături pe Adrian Buliga, unul dintre puținii români cu studii în domeniu, ieșean, cu formație de actor și regizor pe deasupra, care a creat o atmosferă fantastică.
Și costumele Luciei Covali au adus o doză savuroasă de inedit. Cum mixează un regizor toate componentele unui spectacol pentru a ajunge la acea fluiditate care face o premieră să fie memorabilă, așa cum s-a întâmplat cu opera lui Bizet montată de tine?
Este o întrebare pe care mi-o adresez și eu o lungă perioadă de timp înainte de a începe să lucrez la un proiect, iar pe parcursul acestuia caut cu înfrigurare răspunsuri. Cred că după ce treci, ca realizator al spectacolului, prin toată paleta de stări, de la optimism și încredere de neclintit, până la disperare și resemnare, unele lucruri încep să se lege de la sine. O bună planificare ajută, totuși.
Ești un regizor muzician, pentru că ești artist liric ca formare, repertoriul vocii tale de bas fiind unul considerabil. Ce aduce în plus viziunii regizoriale cunoașterea pe dinăuntru a unei partituri?
Pornesc întotdeauna de la partitură. Cânt de unul singur fiecare rol și caut diverse modalități de a transmite ce se află dincolo de note. Descopăr pasajele dificile din punct de vedere vocal și încerc să ajut interpreții să le exploateze, nu doar să le depășească, integrându-le regizoral. Îmi face mare plăcere să descopăr în partitură detalii care nu sunt subliniate întotdeauna în înregistrări și care, în relație cu alte informații sau intuiții, mă ajută să traduc scenic intențiile compozitorului.
Dar ochiul și știința fotografului, tu ești și un fotograf extrem de talentat?
M-am surprins folosind în mod inconștient regulile de compoziție a imaginii deprinse de-a lungul anilor, în timpul repetițiilor sau al discuțiilor despre scenografie. Regula treimilor e bine întipărită, utilizarea diagonalelor, a spațiului gol, toate acestea vin de la sine. Sigur, echilibrul compozițional are un efect subtil asupra spectatorilor, dar în operă, unde nemișcarea este uneori strict necesară (pentru aplicarea unei tehnici vocale speciale sau pentru reglarea sonorității între scenă și orchestra din fosă) este cu atât mai folositor.
Ce i-ai spune unui tânăr care nu a fost niciodată la operă? Cum l-ai convinge să vină să îți vadă spectacolul?
Probabil l-aș păcăli. L-aș aduce ca din întâmplare la un spectacol sau două. Fără obligații, fără presiuni, cât să observe că opera nu mușcă. Nu este un gen ușor, dar când te îndrăgostești de ea, este iremediabil, îți intră sub piele. Spre deosebire de teatru, nu ai cum să pleci dezamăgit de la operă nici după un spectacol slab. Dacă un solist nu e în formă, poate te va încânta corul. Dacă detești regia, poți închide ochii și asculta muzica – de cele mai multe ori e fabuloasă.
Cine e regizorul tău preferat „all time“ în montările de operă? Dar spectacolul preferat, văzut live?
Am avut ocazia să învăț mult de la Andrei Șerban, la ale cărui montări de la Opera Iași am făcut asistență, iar Troienele este probabil cel mai intens spectacol la care am luat parte. Sunt destui regizori pe care îi admir și mai multe spectacole pe care le-aș putea vedea de mai multe ori fără să mă satur, dar nu aș putea numi unul preferat.
Ce ți-ai dori să regizezi în viitorul apropiat, la Iași sau nu neapărat la Iași?
Cred că Scripcarul pe acoperiș ar putea fi jucat cu succes la Iași, având în vedere istoria orașului. Personal, sunt nerăbdător să abordez titluri și stiluri cât mai diverse.
Mulțumesc!
Afiș Georges Bizet: Pescuitorii de perle, după un libret de M. Carre și E. Carmon
Regia: Victor Zaharia; decor: Iurie Matei; asistent scenografie: Maria Eșanu; costume: Lucia Covali; coregrafia: Vlad Mărculescu; light design: Adrian Buliga
Leila – Cristina Grigoraș, Diana Bucur
Nadir – Mihai Urzicana, Mihai Irimia
Zurga – Alexandru Constantin
Nourabad – Ivan Dikusar, Teodor Busnea
Orchestra, corul și baletul Operei Naționale Române Iași
Dirijor: Bogdan Chiroșcă, maestru de cor: Manuel Giugula
FOTO: © Eva Zaharia