Capitolul I: Cum traversezi Romania si Ungaria fara GPS
Solutia la problema asta e cit se poate de clara. Desi ai cu tine un Pocket PC incarcat cu ultimele harti, ce-ti va fi folositor doar daca „intreprinzatorii” au sutit vreo sina intre Alba Iulia si Arad, n-ai sa-l folosesti neam daca te cocoti in virful patului din „schlaffen wagon” si-astepti, precum celebra coconeta, s-ajungi „la bulivar”. Sau, ca sa respectam adevarul istoric, „la Ring”.
Capitolul II: Cum treci frontiera spre Ungaria
Ro-ma-nes-te! Romaneste nu-nseamna, aici, ca ai cu tine vreun bagaj pentru care trebuie sa bagi mina in buzunar si sa-i dai un „buna ziua!” consistent vamesului. Romaneste inseamna ca auzi, in acea jumate de ora de asteptare de la vama ungureasca, vorbindu-se in limba ta, cu accent de Budapesta. Si e cu atit mai interesanta desavirsita experienta culturala, cu cit retii un „drum bun pina la Viena!” spus, parca, prin ochii verzi ai vamesoaicei cu zimbet de film italian.
Capitolul III: La ce e buna vama spre Austria?
La nimic! La nimic, pentru ca vama dintre Ungaria si Austria nu exista. Parca aud pe cineva completindu-ma: „Schengen asta a fost om destept!”.
Capitolul IV: La ce e buna Viena?
Aici as putea raspunde precum in semi-ncarnata mea teza de doctorat. Adica, pe subcapitole si cu multe referinte bibliografice. Dar e pacat sa sistematizez ceea ce nu se poate descrie decit dac-ai fost prin zona. Asa c-am sa ma limitez la trairile simple. Viena e buna pentru ca nu vezi, nicaieri, ca-n marea noastra Capitala, boschetari care desfasoara, in paralel cu Beijingul, propria lor Olimpiada de facut pipi in miezul turistilor. Viena e buna pentru ca-ti dai seama ce importanta e linistea. Pe Laudongasse no. 8, locul unde am fost cazati, nu auzeai nici un latrat de ciine; nici un claxon; si nici cocalari, zornaindu-si catrafitele pe sub geamul tau. Viena e buna pentru ca vezi, pe strada, turisti fumind ca turcii (sau turci fumind ca turistii, ca e cam tot aia pe acolo) si, intr-o ora, aleile devenind din nou curate.
Viena e buna pentru ca transpiri ca o morsa la soare in camera de hotel, si nu-ti vine sa-njuri pe nimeni ca nu ai aer conditionat. Asta pentru c-ar fi o impietate sa vezi crescute, pe splendidele cladiri cu ferestre largi si gradini pe copertina, cutii cu ventilatoare. Sau vreun Palas ridicindu-se, voios, in spatele Primariei, pe locul unui parc unde, si cind scriu, are loc un festival de film. Viena nu are tintari. Sau, daca-i are, s-au camuflat bine de tot, pe Mariahilferstrasse, cautind, cu trompele lor, portofelele – mereu la vedere! – ale turistilor ne-romani.
Capitolul V: Citi austrieci incap intr-o Dacie?
Nici ei nu ar putea raspunde la intrebarea asta! Teo numarase, in Turcia, zece „aborigeni” intr-o masina de Pitesti. Eu am numarat, la un semafor, trei austrieci intr-un Matiz. Sau or fi fost romani ce „inchiriasera” o masina cu numar de Austria?