Opera scriitorului canadian William Gibson este extrem de populară, dar rareori a reușit să fie adaptată în film – Johnny Mnemonic (1995), New Rose Hotel (1998). Și, în ciuda mai multor proiecte de ecranizare a romanelor sale, multe dintre ele atrăgând atenția unor mari cineaști, opera lui Gibson nu a prea trecut bariera celei de a șaptea arte.
Noul serial The Peripheral, proaspăt lansat, reușește să adapteze unul dintre ultimele romane ale lui Gibson, prima parte (lansată în 2014) a trilogiei Jackpot, urmată, deocamdată de un al doilea roman, Agency (2020).
The Peripheral reprezintă reîntoarcerea la un SF mai tradițional pentru Gibson, care, în precedenta sa trilogie, s-a ocupat mai degrabă de prezent. Eroii cărții și ai serialului sunt o tânără și fratele ei, care trăiesc în America unui viitor apropiat și pendulează între prezentul lor și o lume a viitorului, Londra din 2099, unde pot ajunge proiectându-și mințile într-un duplicat android numit „Periferic“. O călătorie în timp care se realizează printr-un soi de livestream de date.
Era aproape evident că un asemenea scenariu nu putea decât să atragă atenția unor showrunneri cumva specializați în producții despre mariajul dintre tehnologie și uman: cuplul Lisa Joy și Jonathan Nolan, răspunzători pentru seriile Person of Interest și Westworld, și regizorul Vicenzo Natali, autorul trilogiei The Cube, care ani la rând a încercat să adapteze, fără succes, marele roman al lui Gibson, Neuromantul.
„Cartea lui Gibson a apărut în 2014, înaintea alegerilor din America, și a prezis aproape tot ce avea să se întâmple, într-un mod îngrijorător“, spune Natali. „Ce-l face pe Gibson să fie aparte comparativ cu ceilalți autori de SF este faptul că scrie din perspectiva omului obișnuit și prezintă ce înseamnă viitorul pentru acesta.“
Viitorul din The Peripheral, cel imaginat de Gibson pentru 2099, nu este foarte plăcut. Majoritatea populației a fost decimată de o serie de evenimente cataclismice numită Jackpot, lăsând în urmă „o clasă monarhică de gangsteri, artiști și publiciști într-o Londră pustiită“.
Gibson, care este autorul celebrei declarații „viitorul este deja aici, numai că nu este distribuit echitabil “, nu pare să se simtă foarte bine în rolul de profet pe care mulți ar vrea să i-l atribuie. „Nu m-am împăcat niciodată cu această idee, nu că n-ar fi fost și autori SF care se credeau a avea un anume rol profetic“, spunea scriitorul într-un interviu din 2014. „Când concep un nou viitor imaginar, la început nu am o idee foarte clară despre ce va fi acesta. Personajele apar primele, ele mă ajută să îmi clarific lumea în care trăiesc. La final simt că mi-am făcut datoria, nu știu exact ce am obținut și îmi petrec practic restul vieții încercând să înțeleg ce mi-am imaginat.“
Aducând două versiuni ale viitorului față în față, Gibson a dorit să aducă în discuție tendința oricărei generații de a considera că locuitorii trecutului sunt niște „țopârlani și proști, în vreme ce locuitorii viitorului sunt ființe sofisticate, cu creiere mari și corpuri suple. Întotdeauna ne gândim la noi înșine ca la cea mai mare reușită a creației“. Dar de fapt cele două viitoruri din The Peripheral sunt „ca un soi de distopie cu două capete în care nimeni nu știe care trăiește mai rău, cei din 2035 sau cei din 2099“.
Gibson vorbește despre scenariul ce stă la baza lui The Peripheral, The Jackpot, ca fiind o „apocalipsă în reluare“, o serie de evenimente destructive care se petrec de-a lungul unei perioade îndelungate și de aceea nu sunt percepute de oameni ca o amenințare existențială imediată. „Sunt înclinat să fiu de acord cu consensul științific că aceasta chiar se petrece“, spune scriitorul. „Însă eu nu pot ști viitorul. Ce pot să fac este să îi îndemn pe oameni să își pună întrebări. Dar eu nu am răspunsurile.“
Probabil că autorii serialului au găsit ironic și neliniștitor faptul că au fost siliți să lucreze în timpul unei pandemii, care pare să reflecte acel jackpot din carte. Pandemia a făcut ca Gibson să nu fie prezent des în timpul realizării seriei. „Cea mai mare parte a relației noastre s-a consumat în e-mailuri“, spune Jonathan Nolan.