Ce este o mare uzină de filme, iar numele începe cu litera „N“? Nollywood – o aluzie la Bollywood care, la rândul lui, este o aluzie la Hollywood – este un termen care definește industria de film nigeriană. O industrie mai mult decât prosperă în 2023, ce produce mai multe filme pe an decât echivalentul ei american.
În vreme ce lumea stă cu ochii pe ultimele continuări ale filmelor cu supereroi pe care studiourile din California le produc pe bandă rulantă, în Africa nigerienii își văd de treabă și au pus la punct o adevărată mașinărie de succes comercial, pe care un oficial al First Generation Mortgage Bank (FGMB) o estimează la o valoare de peste 6,4 miliarde de dolari. Este ramura industrială cu cea mai rapidă creștere din Nigeria, mai profitabilă chiar decât industria jocurilor. În Nigeria sunt produse anual peste 2.500 de filme, o cifră care face ca Nollywood să fie în acest moment depășit doar de mai cunoscutul Bollywood. Sunt în majoritatea lor filme produse și turnate local, dar multe sunt în limba engleză, în alte state africane precum Ghana și chiar în SUA. Producția este diversificată, nigerienii livrând publicului drame, comedii, filme horror, istorice și chiar thrilleruri, în timp ce o mare parte din producții care sunt, așa cum le descrie publicația „Film Threat“ mai degrabă „asociate esteticii filmelor video de amatori“.
Termenul de Nollywood este oarecum controversat; el pare să fi folosit pentru prima dată într-un articol din 2002 apărut în „New York Times“, în care se vorbea despre cinemaul nigerian. Dincolo de definiție, filmele au apărut în Nigeria la fel ca în restul lumii, încă de la începutul secolului XX. Primul film turnat local pare să fi fost Palaver, în 1926, iar primul film în întregime nigerian (și primul în culori) a fost Fincho, realizat în 1957. Industria locală a început să se dezvolte cu mare repeziciune după ce țara și-a câștigat independența, în 1960, favorizată și de proliferarea cinematografelor, mai ales în capitala Lagos, și de o ameliorare a condițiilor economice.
Cum era de așteptat, departe de condițiile tehnice și financiare ale Hollywoodului, cinemaul nigerian a avut mult de suferit, dar lipsurile i-au forțat pe cineaștii locali să se preocupe în filmele lor mai mult de subiecte legate de cultura și societatea locală și să se concentreze, explică „Film Threat“, mai mult pe calitatea intrigii, decât pe cea a producției propriu-zise. O piață foarte înfloritoare, începând din în anii ’80, a fost, spre exemplu, cea a producțiilor video pe piața VHS, realizate ieftin, dar care puteau fi vândute unui număr mult mai mare de spectatori. La apogeul său, în „era video nigeriană“ se produceau în jur de 200 de filme lunar.
Anii 2000 au adus pentru filmul nigerian o nouă epocă, una caracterizată de întoarcerea la cinemaul tradițional și de o atenție sporită acordată calității artistice, favorizată și de programe de finanțare guvernamentale în valoare de zeci și sute de milioane de dolari, dublate de o sporire a numărului sălilor de cinema. Încet și sigur, Nollywoodul a crescut la nivelul de astăzi (UNESCO a estimat în 2009 că Nigeria a ajuns să producă cele mai multe filme, după Bollywood). Filmele nigeriene au început să domine micile ecrane africane și în diaspora, fiind urmărite, în mod regulat, de 15 milioane de localnici și de peste 5 milioane de alți spectatori din țările vecine. Succesul și influența lor a creat și dușmani, mai ales în Ghana și Congo, unde unii au început să condamne „nigerizarea Africii“. Dar calitatea producțiilor acestui „Nou cinema nigerian“ a sfârșit prin a fi recunoscută nu numai prin încasările uriașe din săli, ci a fost și tot mai mult remarcată la festivaluri internaționale de film, precum cele de la Cannes sau Veneția. Filmul despre care mulți spun că a spart gheața este thrillerul The Figurine (2009), extrem de apreciat la Festivalul de la Rotterdam și oriunde altundeva a fost prezentat.
Astăzi, când Hollywoodul suferă financiar, corespondentul lui nigerian se bucură de perspective foarte promițătoare, favorizate și de apariția platformelor de streaming de tip Netflix, care asigură producțiilor locale accesul la un număr tot mai mare de spectatori din întreaga lume. De asemenea, cinematografia Nollywood beneficiază și de succesul multor actori nigerieni care s-au remarcat în mari producții la Hollywood precum Chiwetel Ejiofor, John Boyega, Adewale Akinnuoye-Agbaje, Yvonne Orji sau David Oyelowo. De exemplu, Oyelowo (care a fost foarte lăudat pentru rolul lui Martin Luther King în Selma, în 2014) și Will Smith și-au anunțat intenția a de adapta pentru Netflix o apreciată carte pentru copii, Onyeka and the Academy of the Sun, scrisă de Tolu Okogwu, o jurnalistă anglo-nigeriană. Descrisă drept o combinație de Black Panther cu X-Men, cartea, dacă va vedea lumina marilor ecrane, va face probabil mult mai mult pentru popularizarea culturii africane decât orice fantezie afro-futuristă dezvoltată în laboratoarele Marvel.