Continuăm Jurnalul.
Duminică, 5 februarie
O notă de acum doi ani: „Oare dacă se adună toți îndrăgiții noștri miniștri de după ’89 și se iau la mână se strânge de un prim unsprezece de non-securilă sau, hai, măcar de un lot, de douăjdoi de non-securilă? Aceasta este întrebarea“.
Încă o notă de acum doi ani: „Aștept să iasă la iveală și libertarienii românești cu un program drăguț: fără bugetari în funcții publice. Dar, timizi, ei tac“.
Și încă una, tot de atunci: „Logica alegătorului român este o fractură de logică, după cum se arată și în exemplul I.
Exemplul I
PSD e rău (adevărat).
PNL/USRplus nu sunt PSD (parțial adevărat).
Rezultă: PNL/USRplus sunt buni (fals).“
Și încă: „Și-a făcut solemnul rapelul și nu i-a mai arătat poporului nostru emotiv carnea mușchiului bine făcut. E pe undeva firesc, după ce săptămâna trecută, de la Păltiniș, i-a arătat durerea în spate jos“.
Una de acum trei ani, de când ne-a lăsat mâna lui Șică (le avea și ea pe ale ei): „Vă zic, de la nea Nicu Văcăroiu și Radu Vasile n-am mai avut noi premier ca Șică. Mâine deja o să vă fie dor de mâna lui Șică“.
Și încă una: „Nu știu de ce, dar despărțirea asta de mâna lui Șică o văd având coloană sonoră un șlagăr de DJ Boroș. Carevasăzică: fugi, Șică, fugi, să-ți salvezi ultimii blugi, fugi, Șică, fugi, câinii te ajung din urmă și n-ai bani să-ți cumperi pantaloni, fugi, Șică, fugi“.
Încă una: „Titlul zilei ar fi: ne-am făcut-o cu mâna lui Șică“.
Și după alungarea lui Șică Mandolină: „Să privim partea bună, prieteni: se creează fereastra de oportunitate pentru cabinetul de care are nevoie o țară caricaturală ca asta a noastră – Cabinetul Dănuț Andrușcă“.
Una și gata: „Îmi plac foarte mult îndeosebi păcălicii care tratează cu toată seriozitatea această jalnică adunătură de clovni: domnilor, cutare, cutare, nu vedeți voi bine, nu se jonglează cu viața dumneavoastră, nu se bagă banul în buzunar și se scoate panglica pe nas și nu, nu ies iepuri morți din pălăria scamatorului, vi se pare, rumegați acolo în continuare la raionul de citrice și la cel de televizoare color. Acuma-s clovnii noștri călare pe țară, o să fie bine, dacă sunteți cuminți vi se cântă și Andrii Popa cel voinic“.
Sâmbătă, 4 februarie
Ce e frumos la vlahi în chestiunea educației e că, așa cum arată și cazurile Ciucă și Bode, nu e nevoie să ai școală ca să fii doctor. Chiar nu înțeleg de ce ne mai strofocăm cu „Legile educației“. Nu, n-am pus ghilimelele întâmplător.
Vineri, 3 februarie
O notă de acum șase ani: „Românii, când nu sunt excesivi, sunt nuli“. Emil Cioran, filosof nihilist.
O notă de acum trei ani: „Poezia se găsește în cele mai neașteptate locuri, de exemplu în comentariile la niște solouri de Uzzi pe net. Iată un exemplu de frază perfectă: «Pe melodia asta mă duceam la pușcărie la mama, la Târgșor». Sigur, ar fi putut fi și dincolo de perfecțiune, dacă era scrisă de Alin Cocoș, fostul fiu al Elenei Udrea, dar chiar și așa mi se pare extraordinară: «Pe melodia asta mă duceam la pușcărie la mama, la Târgșor». Fabulos. Sunt invidios“.
O notă de acum doi ani: „Nu stați uneori, așa, să vă gândiți cum ar fi arătat politica la vârf dacă tânărul Stolojan sau eternul Manole de la BNR erau totuși sapiosexuali la serviciu?“
Altă notă de acum doi ani: „E frumos tricolorul, dar parcă nu prea mai reprezintă el, nu știu de ce. Poate că e timpul să fim cinstiți cu noi înșine și să facem un steag într-o singură culoare, mai apropiată de stadiul actual al dezvoltării țării noastre: maro. Maro integral. Să fluture maroul pe cele mai înalte culmi ale civilizației și progresului. Să fluture maroul ca nimeni altul înălțând inimile pline de mândrie ale carpato-danubiano-ponticilor“.
Încă o notă de acum doi ani: “E drăguță ideea că reptilienii, dragii de ei, conduc lumea, dar cred că la noi n-au mai rămas reptilieni și va trebui să ne mulțumim doar cu rozătoarele“.
Joi, 2 februarie
O notă de acum patru ani: „Idee de show tv: cuțite la cuțite. Se filmează la Brăila“.