Cei care asistă azi la rescrierea poveștilor lui Roald Dahl și la alte asemenea „fapte de arme“ (vezi pagina 16) nu pot spune decât că umoristul american James Finn Garner a avut dreptate, în urmă cu aproape trei decenii. „Un profet din întâmplare“, crede ziarul „The Telegraph“.
În 1991, Garner publica prima carte (pe care o descria ironic drept „primul meu cadavru de copac procesat“) cu titlul Povești corecte politic de adormit copiii. Au urmat alte două. Lumea s-a amuzat teribil citind felul în care poveștile copilăriei au fost rescrise pentru a se conforma standardelor unei corectitudini politice care se făcea simțită deja în Occident. Însă, dacă în anii ’90 Garner caricaturiza cu mult umor aceste tendințe, astăzi acestea au devenit o neliniștitoare realitate. A fost Garner un profet?
„Și când te gândești că mama a fost convinsă că nu e nimic de capul meu!“, comentează scriitorul american. „Am știut totdeauna că lumea cărților e așa cum e, dar astăzi am prieteni scriitori ale căror cărți sunt trimise spre avizare unor comitete de cenzură. E uluitor că această corectitudine politică încă există!“
Garner spune că, la vremea respectivă, două lucruri i-au inspirat cărțile. „Unul dintre acestea a fost un cod de exprimare implementat la universitatea pe care am absolvit-o, cea din Michigan, unde puteai fi amendat dacă abordai anumite subiecte la cursuri. Al doilea a fost un articol pe care l-am găsit în «The New Republic», în care se vorbea despre corectitudinea politică la grădiniță. Atunci am decis că poveștile pentru copii sunt cel mai bun mediu pentru a explora corectitudinea politică“, explică Garner. „Fiindcă toată lumea este fie urâtă, fie grasă, fie frumoasă, și tot așa, atunci trebuie să fie distractiv să găsești un mod de a spune povestea până la sfârșit fără să ofensezi pe cineva.“
Garner și-a scris cărțile utilizând ghiduri de exprimare PC (corecte din punct de vedere politic), dar a constatat că e greu să își publice cartea, care avea apoi să se vândă în milioane de exemplare. 27 de editori l-au refuzat, convinși, unii, că ar „putea jigni“, alții că trendul corectitudinii politice este „pe terminate“.
Astăzi, Garner privește o lume care se confruntă cu ideologia woke și crede că „termenul woke are o greutate mult mai mare decât a avut vreodată ideea de corectitudine politică“. Deranjat și de inițiativele „dreptei americane“ de a interzice cărți care nu îi convin, Garner crede și că „stânga ar trebui să se ocupe de altceva decât să urle la oameni care au scris o carte din perspectiva unuia cu alt background cultural decât cel pe care îl aprobă ei“.
„Mi-a plăcut întotdeauna Dahl, chiar când m-a deranjat“, comentează Garner actualul scandal. „Am găsit totdeauna că felul lui de a ofensa te distrează și te învigorează, dar, na, mie îmi place să fiu ofensat! Dacă îl adaptezi în film și atenuezi anumite aspecte, asta e ceva. Dar să intervii în cărți și să le schimbi, atunci unde ai să te oprești? Dacă faci asta cu o carte ca Huckleberry Finn, atunci pierzi lumea în care a crescut Twain. Poate că e greu să citești o asemenea carte, dar dacă nu ești ofensat de măcar două ori pe zi, atunci înseamnă că lecturile tale nu sunt suficient de diverse.“