În acest moment nu mai este nici un dubiu: noul film Indiana Jones este un uriaș eșec de public. Nu se știe deocamdată cât de mare este acest eșec, are mari șanse să de dovedească unul dintre cele mai mari fiascouri din toate timpurile.
Acest eșec este în felul lui o performanță, nimeni nu și-ar fi închipuit posibil așa ceva. Excepție au făcut doar vechii fani, care se temeau că se va ajunge aici după ce au văzut, în ultimul deceniu, cum au tratat studiourile Disney și Lucasfilm moștenirea culturală a lui George Lucas.
Din 1981 încoace, franciza Indiana Jones a întruchipat filmul de aventuri, iar primul din serie, Cavalerii Arcei Pierdute, este o capodoperă a genului. Chiar și al patrulea episod, Indiana Jones și regatul craniului de cristal (2008), care a enervat publicul, a sfârșit prin a avea un considerabil succes financiar, cu aproape 800 de milioane de dolari încasări. Nu același lucru se poate spune despre actualul Indiana Jones și cadranul destinului care, în cele câteva zile de la lansare, a performat mai prost chiar decât cele mai sumbre previziuni Disney (care știa deja că se așteaptă la un insucces).
Cât de mare este dezastrul? Gigantic. Filmul, la care se lucrează de ani întregi, a înghițit o sumă uriașă pentru a fi realizat. Făcut și refăcut de câteva ori, lucru pe care Lucasfim și realizatorii îl neagă oficial, el a ajuns să coste o sumă estimată de specialiști independenți la peste 300 de milioane de dolari. Adăugați la asta un cost de marketing de 100-200 de milioane, cel puțin, faptul că lanțurile de cinematografe iau și ele un procent consistent din prețul biletelor și se ajunge la concluzia că noul Indiana Jones ar trebui să aducă încasări de 8-900 de milioane de dolari numai pentru a acoperi cheltuielile. Or, în condițiile în care debutul mondial a adus doar un dezamăgitor 130 de milioane de dolari în încasări și un val de publicitate negativă din partea celor, puțini, care au văzut filmul, sunt slabe șanse ca acest ultim film să își mai acopere măcar costurile.
Era flopbusterului
Imaginile cu sălile de cinema goale, postate de zeci de spectatori, reprezintă un dezastru pentru Disney. Nu este vorba despre cele câteva sute de milioane pe care le pierde Indiana Jones, ci de faptul că acest dezastru vine într-un moment în care puternicele studiouri contabilizează numai uriașe eșecuri comerciale la cinema, în parcurile de distracții, pe platforma de streaming. Situația este disperată, iar în stratosfera conducerii Disney s-au scos deja cuțitele.
Dar este o situație pe care chiar Disney și Lucasfilm au creat-o. Numai că dezastrul este atât de mare, încât nu mai poate fi ascuns. De aceea, în presa mainstream care, până acum, a ascuns în stil „Pravda“ orice eșec sau ticăloșie a marilor studiouri, această catastrofă este acum recunoscută limpede, deși se fac încă încercări de a crea piste false care să explice situația. Cu toate acestea, instituții media precum BBC se întreabă dacă nu cumva asistăm la intrarea Hollywoodului în cea mai neagră eră a lui, o eră pe care o definesc drept cea a flopbusterului, al blockbusterelor dezastruoase financiar. Fiindcă, în context mai larg, nu e vorba numai despre Indiana Jones, ci și de alte producții precum The Flash sau Elemental, care anul acesta au fost primite cu indiferență sau ostilitate de public.
Mulți ar vrea să pună situația pe seama crizei provocate de COVID, numai că succesul altor pelicule desființează această teorie. În cazul Indiana Jones, Lucasfilm și directoarea acestuia, Kathleen Kennedy, au aruncat vina pe serviciul de marketing Disney, care nu și-ar fi făcut datoria. Replica acestora a fost ceva de genul „ne-ați livrat un film execrabil, nu putem face minuni să îl transformăm în ceva vandabil“. Cauzele și explicațiile situației se află în altă parte.
Când chinezii au dreptate
Comentând mai mult decât amuzați eșecurile filmelor americane, ziariștii de la organul chinez de propaganda „Global Times“ nu se sfiesc să prezică un „colaps total la box-office pentru Hollywood în viitorul foarte apropiat“. „Noul Indiana Jones este un nou eșec pentru Disney“, scrie „Global Times“. „Prin comparație, primul film din serie, lansat în 1981, a avut un buget de 20 de milioane și încasări mondiale de 389 milioane.“ Chinezii analizează necruțător cauzele acestei situații: „Filmele de aventuri tradiționale sunt în declin, cu ploturi predictibile și prea multe secvențe de acțiune care le reduc farmecul. Chiar și elemente introduse recent în formulă, precum călătoria în timp sau rescrierea istoriei, au devenit repetitive pentru public. Blockbusterele hollywoodiene, mai ales cele de după pandemie, au suferit o scădere vizibilă în calitate. Dincolo de efectele speciale, se găsește doar perimata universalitate a valorilor americane. Pe măsură ce Hollywoodul este tot mai deconectat de realitate și se afundă tot mai mult în corectitudine politică fără să știe când să se oprească, francizele clasice sunt stoarse până la epuizare și apoi aruncate“.
Este un moment tragic atunci când chinezii ajung să îți arate defectele și mai au și dreptate. Dar, din păcate, cei de la „Global Times“ nu greșesc în analiza lor. Iar în cazul lui Indiana Jones și a Lucasfilm lucrurile sunt și mai dramatice.
Era distrugerii
Când șeful Disney, Bob Iger, a cumpărat pentru suma de 4 miliarde de dolari studioul Lucasfilm, în urmă cu un deceniu, acesta avea în portofoliu trei francize, Star Wars, Willow și Indiana Jones. Toate acestea ar fi trebuit să producă bani pentru Disney vreme de mulți ani de acum înainte, mai ales că la un moment dat Star Wars era cea mai mare marcă de divertisment de pe planetă. Dar, sub conducerea lui Kathleen Kennedy, toate aceste mărci au fost distruse, dincolo de limita, spun mulți, la care mai pot fi resuscitate în viitorul apropiat. Star Wars nu mai scoate filme și nu mai vinde merchandising-ul pentru care era renumit, ultimele producții sub acest brand sunt eșecuri, Willow, resuscitat sub forma unei serii Disney+, este un asemenea eșec, încât a fost scoasă de pe platformă, iar acum Indiana Jones întregește acest tablou de apocalips.
Kathleen Kennedy este principalul vinovat în această poveste, alături de cei care au păstrat-o în funcție. Încă de la începutul mandatului ei, fosta producătoare a filmelor lui Lucas și Spielberg a impus un program personal care a dus la alungarea pur și simplu a milioanelor de fani vechi (care au susținut, practic, succesul Lucasfilm), promovarea agresivă a toxicității woke în orice formă, distrugerea efectivă a tuturor personajelor și valorilor create de George Lucas. Toate astea la pachet, așa cum au remarcat mulți, cu un ciudat cult al personalității (probabil explicabil psihanalitic): de-a lungul acesui deceniu, toate personajele atât de iubite ieșite din imaginația lui Lucas au fost transformate într-un șir de bătrâni ratați, amari, dați la o parte de câte un personaj feminin tânăr și cu puteri ieșite din comun, interpretat de o actriță brunetă de origine britanică. Un substitut idealizat, poate, pentru Kathleen Kennedy. Acest personaj, cândva apreciată producătoare, s-a dovedit de o toxicitate aparte chiar în sistemul hollywoodian, dar și inexplicabil de rezistentă în funcție. Ea a ajuns să fie șfichiuită (subtil) în public chiar de fostul ei șef, regizorul Steven Spielberg, un om care totuși nu este cunoscut pentru asemenea gesturi.
În cazul Indiana Jones, Kennedy și-a desfășurat întregul arsenal de ideologie toxică și incompetență managerială care a caracterizat Lucasfilm vreme de un deceniu. Filmul a stat „în șantier“ aproape zece ani, fiind refăcut permanent, fără un plan anume. S-a reușit performanța de a-l pierde ca regizor pe Spielberg, care a refuzat să facă parte din acest proiect. Indiana Jones, personajul, a fost și el reinterpretat după partitura cunoscută, fiind transformat într-un bătrân acrit și dezamăgit care și-a pierdut familia și își contemplă viața ca un eșec. Din fericire, iată că apare un personaj nou, interpretat de o tânără și sclipitoare brunetă englezoaică (jucată de activista Phoebe Waller-Bridge) care să îl antreneze într-o ultimă aventură în decursul căreia îl surclasează la fiecare pas. Până și criticii oficiali, nu numai fanii, au scris în cronicile acestui film că personajul jucat de Phoebe Waller-Bridge, menit să fie eroul central în viziunea lui Kathleen Kennedy, este deosebit de nesuferit și una dintre principalele bile negre ale filmului. Din punct de vedere creativ, această ultimă aventură este la fel de lipsită de imaginație și golită de sens ca filmele Star Wars regizate de J.J. Abrams.
Pentru a regiza acest Indiana Jones și cadranul destinului a fost adus James Mangold care, cu Logan, și-a dovedit aplecarea spre deconstruirea figurilor eroice. Dar, dacă în cazul lui Wolverine/ Logan, un personaj în sine tragic, o astfel de abordare nu este deplasată, în cazul lui Indiana Jones ea este complet nepotrivită.
Era eroilor
Indiana Jones personajul, așa cum arată și analistul independent Andre Einherjar de la canalul Midnight’s Edge, este un produs al anilor ’30. Perioada, marcată economic prin Marea Criză, s-a dovedit din punct de vedere creativ o mină de aur, „pe temelia căreia s-a construit cultura populară modernă a Americii“. Anii ’30 sunt anii de triumf ai celebrelor reviste de pulp fiction, în care au fost creați eroi precum The Shadow, Doc Savage sau Conan Barbarul. Este perioada în care apar primii mari eroi de comics, de la Flash Gordon la The Phantom și perioada când apar primii supereroi, Batman și Superman. „A fost o eră de neimaginat, a unor masive prefaceri sociale și economice, a tranziției de la vechea lume la cea modernă. Lumea devenea mai mică, dar într-o manieră în care puteau fi încă imaginate lumi noi, iar civilizații pierdute puteau fi explorate fără a-și pierde misterul“, spune Andre Einherjar. „Aceasta este era lui Indiana Jones sau, mai degrabă, era când au proliferat serialele care l-au inspirat jumătate de secol mai târziu pe George Lucas să creeze Star Wars și Indiana Jones. Și este și perioada de care Jones este intrinsec legat, anii ’30 sunt parte personaj în acest univers.“
Un Indiana Jones bătrân, la sfârșitul anilor ’60, ar fi fost, evident, un om în afara timpului său, deși perioada este propice unui anume suflu al aventurilor pulp fiction, așa cum o dovedesc seriile și filmele epocii, precum James Bond. Însă, jucând pe cartea rescrierii woke în cheie Kathleen Kennedy, realizatorii acestui eșec nu fac decât să se facă vinovați de vandalizarea unuia dintre cei mai iubiți eroi de ficțiune din toate timpurile. Iar marea moștenire a lui Katheleen Kennedy va consta doar în sutele de poze cu săli goale de cinema postate pe rețelele sociale.