Stimată redacție, stimată doamnă profesoară,
Aflați că sunt bine, sănătos și că redeschiderea anului școlar/ editorial survine după o vară plină, cu momente și trăiri care țin de sfera personală, dar și profesională. Am alergat destul de mult, am văzut locuri și, mai presus de toate, am văzut și interacționat cu români, atât în țară, cât și în străinătate.
În țară. La Cluj și în Deltă
Pe meleagurile noastre pașii m-au purtat în două zone cum nu se poate mai diferite între ele, adică pe Dealul Feleacului (și la poalele lui) și la Uzlina (printre cormorani și participanții la un congres de specialitate).
Am constatat că, în continuare, în mare măsură autostrăzile sunt de văzut doar la televizor și în postările propagandistice ale politicienilor. Dar nu numai că suntem prea mulți pe drumuri prea înguste, însă mai blocăm traficul pe un drum național și pentru că sunt mici la Dedulești, pe drumul spre Sibiu de pe Valea Oltului.
Clujul cel cam narcisist și zeflemitor la adresa miticilor, a moldovenilor sau a oltenilor (deși conține din belșug din aceste specii, numai că nu se mai recunosc deloc ca atare) e în continuare bine-mersi, la ani-lumină de mult mai bine cunoscutul meu Iași și tot mai familiarul meu București. Mi-ar fi plăcut să îi pot adresa critici consistente și să pot demonstra că mai mult reclama e de el, căci în realitate se prezintă într-o stare jalnică. Drept e că l-am prins în toiul Untold, momentul lui maxim din an, cel în care clujenii pleacă în vacanță ca să nu suporte iureșul și, eventual, să își lase apartamentul la închiriat festivalierilor. Și chiar și așa tot mi s-a părut așezat, occidental, cu oameni calmi, cu o economie care duduie.
Untoldul în sine este un fenomen pe care nu ni-l putem imagina implementat cu multă ușurință nicăieri în altă parte. Bucureștiul încă nu are încă un eveniment muzical de o asemenea magnitudine, care să adune în cinci zile jumătate de milion de oameni. E greu de spus dacă Untold-ul a fost gândit pentru infrastructura Clujului sau infrastructura Clujului, cu Sală Polivalentă lângă Arenă sportivă modernă și parc, a fost parcă dinadins astfel croită pentru Untold. Sigur, nu toți clujenii sunt fericiți pentru faptul că timp de două săptămâni din an se pun garduri metalice și se oprește accesul într-o largă zonă pietonală și rutieră a orașului pentru un dezmăț de cinci zile și cinci nopți, dar când tragi la final linie și realizezi câți bani sunt cheltuiți de turiști în această perioadă, e un sacrificiu pe care l-ar face multe orașe din țară. Numai să aibă parc, Sală Polivalentă și stadion modern în același perimetru. Poți să arunci cu bani, poți să ai cu cine și cu ce, dar, la final, dacă n-ai infrastructură, n-ai cum să depășești un anumit nivel. În principiu, cu Armin van Buuren trebuie și poți să faci bani, nu e nevoie să-l aduci cu bani de la bugetul local și să îi pui și pe fanii manelelor sau muzicii clasice să îi suporte onorariul, așa cum și posesorii de centrale termice le subvenționează din banii lor de taxe și impozite energia termică celor care încă mai sunt racordați la sistemul de încălzire centralizată.
În concluzie, în continuare un mare și uriaș plus pentru Cluj-Napoca și multă, multă rușine jenantului Mihai Chirica. Diferența de viziune ca administrație e nu doar de la cer la pământ, dar și ca de la Gheboasă la Imagine Dragons.
Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!
În Delta Dunării am ajuns de mai multe ori în ultimii ani, după ce nu o văzusem deloc până la o de-acum înaintată vârstă adultă. Am citit că operatorii din turism au fost afectați serios în acest sezon estival, înregistrându-se o scădere de până la 20% a numărului de turiști față de anul trecut. E clar că Delta nu e încă o destinație foarte pe gustul Românului Nou, mai degrabă amator de all inclusive la mare. Pe de o parte, rămâne foarte scumpă în raport cu serviciile oferite pe uscat (cum totul include transport cu barca, de la orice felie de pâine și până la turiștii propriu-zis), pe de alta a fost și, cred, va rămâne într-o nișă. Trebuie să fii un mare pasionat de natură mai curând decât de șezlong pentru a o alege drept destinație principală de concediu. Având în vedere că vorbim despre o rezervație naturală, turismul va fi întotdeauna limitat de nevoia esențială de a conserva acest ecosistem fragil. Prin urmare, nici nu se pot construi mari resort-uri care să justifice prețuri ceva mai mici și mult mai mult confort. Clasa de mijloc a României merge la mare, nu în Deltă, așadar. În timpul pandemiei și puțin după a existat un boost important de turiști, mulți români care nu o văzuseră nici măcar o dată în viață. Cei care nu au putut sau dorit să mai treacă granițele la bulgari, greci, turci sau zanzibarezi în acea perioadă, cu siguranță au încercat Delta Dunării.
Și pe la românii noștri, în străinătate, în județul Thassos
Dacă la Cluj și în Delta Dunării am fost cu treabă (muncă), în Thassos am fost în vacanță, asemenea sutelor de mii de concetățeni care au luat și în acest an cu asalt insula pe care, vorba celor de la Times New Roman, grecii se încăpățânează să considere că le aparține. Cu excepția peisajului, nimic nu trădează faptul că te-ai afla undeva peste hotare. Cred că în acest an, mai mult decât acum doi ani când fusesem ultima oară, 90% am fost noi între noi, românii verzi și bravi. Cu consecințele de rigoare pentru cei care sunt obișnuiți să aibă mai mult întâlniri online și să lucreze pe acasă. Cine n-a mai trăit de mult fizic printre români acasă, fiind prins în propria casă și online, în Thassos are ocazia de a lua o gură zdravănă de românism. Dan Puric ar fi fericit acolo, n-am îndoieli!
Apoi, cred sincer că grecii din Thassos au pus la cale în acest an o strategie perversă de rărit românii pentru sezonul estival următor, dat fiind că la anumite produse sau servicii au dublat prețurile. Mare o să le fie surpriza să constate că ne-a intrat atât de tare în sânge insula lor (mă rog, a noastră de fapt), pe care ne-am luptat mult să o cucerim în cadrul acestei anuale operațiuni speciale turistice, încât o să fim poate dispuși să le plătim prețuri mai mari decât pe Coasta de Azur. Asta pentru că, nu-i așa, nicăieri nu e mai bine ca acasă la tine. În Thassos, pământ românesc! Unde se găsesc la două taverne chiar și mici de Dedulești și bere Ursus.
Rămân cu gândul că totuși bulgarii reușesc să aibă drumuri mai proaste decât ale noastre și că grecii au mare noroc să nu se învecineze direct cu noi și să-i cotropim de tot și în restul anului. Atâta vreme cât există între noi și eleni Podul de la Giurgiu, Dunărea și Bulgaria ca zonă-tampon, încă mai pot răsufla ușurați câteva luni pe an că mai aud și grecii din Grecia vorbindu-se și grecește, nu numai românește.