– Fragment –
Ai palpitatii? Deja? Pai, nu ai auzit nimic. Asta a fost de mizilic, de saftea. Abia incepe melodrama! Domnul meu, am incercat sa imi tai gitul cu un ciob de geam, mai ceva ca in Nu lasati femeile singure, ep. 4, 17, 33, 59, 81. Sint o sinucigasa profesionista. Am condicuta la Urgenta ca prostituatele la politie. Am mincat ciuperci otravitoare. Am luat somnifere care ar dobori un regiment de soldati. Afla ca nu am murit. Sau, ma rog, asa imi inchipui, habar nu am. Certificatul eliberat de spital scrie ca mi s-au facut spalaturi stomacale repetate, am fost retinuta 2 zile, apoi externata sub supraveghere, pentru a nu repeta gestul. Cine sa ma pazeasca si observe, zau, nu stiu. Traiesc singura. Am incercat iar, ca mi-a casunat sa mor. Nu dormisem un minut in trei saptamini si mi-am taiat venele. Am intrat in cada plina. Apa s-a inrosit si viata mi se scurgea din trup clipa de clipa. Am lesinat. Am avut viziuni cu un depou plin de tramvaie, niste ierburi inalte, cenusii, si ciini scotocind in gunoaie. Aha, adresa mea nu e paradisul, e limpede. A aparut ingerul in ferestruica de la baie. Mi-a oprit hemoragia cu o suflare. A scurs apa din cada. M-a bandajat cu tifonul din noptiera. A ramas cu mine o noapte, tinindu-ma de mina. M-a vizitat zilnic pina m-am intremat. Cind am inceput sa vorbesc, a disparut, nu l-am mai vazut. Imi mai apare in somn, dar numai partial, dupa un zid, intr-o usa intredeschisa, cu capul in jos, atirnat de streasina. Niciodata nu mi se arata intreg, numai bucati din el. Si, uite-ma, sint a dracului de vie, va spun istoria Tinei.
Ne stim de mult. As zice dintotdeauna. Amor la prima vedere. E ca si cum ai suge de la aceeasi doica. Din copilarie. Acelasi cartier, acelasi colt de strada. Ceaiuri dansante, comsomol, baieti, teze, liceu ponosit. Am terminat deodata la universitate; ea s-a dus in provincie. Mai bine pentru ea, Bucurestiul se populase cu sobolani. Ii vedeai pe trotuar, traversau in siruri lungi bulevardele. Ea e o fricoasa de nedescris, sa nu vada unul, ca lesina. Ne telefonam, ne-am scris. S-a sufocat acolo, mi-a zis o data: fa ceva, ca mor! Miros a ceapa, muhaiele, plictiseala, praf, a barbati timpiti. S-a intors dupa un an, m-am trezit cu ea in mansarda intr-o noapte. Cam ramasese gravida si ii trebuia un ginecolog. Sa faca un chiuretaj, sa scape de belea. Pericol mare, avortul interzis, ancheta, proces, inchisoare. Daca te prindea, era extrem de nasol. Trebuia gasit unul dispus sa riste contra cost, nu gratis, cum iti imaginezi. Eram niste amarite, de unde banet, cind abia ne ajungea de la o leafa la alta, iar Tina nu cistiga nimic. Dar nu gaseam, burta ei crestea. Ajunsese aproape in patru luni si nu aparea nimic la orizont. Informatorii la pinda, sa isi ia plata lor murdara. Sa toarne la militie si sa il nenoroceasca pe doctor. Dar si pe tine, care iti desfaceai cracii sa chiureteze fatul, bunul intregului popor. Era un pret pe capul lor. Ziarele publicau cazuri d-astea, la intimidare. La birou a venit unul. A zis sa ne controleze pe toate colegele la pasarica, ne vazuse tinerele, dragute si futese. Banuia el ca e rost de ceva. Sa vada daca nu purtam incarcatura pretioasa in vintre dupa ce te-ai regulat in draci cu f’un betiv in zi de leafa, cind avea bani de votca si chef de futut. Te prindea fecundata, te pazea ca pe moastele Sfintei Parascheva. Te controla saptaminal, sa nu pagubesti cumva patria iubita de un bebe, sa il azvirli la ghena. Iti facea flagrant si te belea la pachet si pe tine si pe ginecolog. Denunturile picau gramada. Abia avea timp sa le citeasca, de multe ce erau. Asa e insul de alaturi, brav si vesel, mistocar; toarna, la o adica. De ce nu? In Decalog scrie sa nu iti torni aproapele? Daca il iubesti, n-ai decit sa il denunti autoritatilor ca face prostii, e spre binele lui. Uite ca Tina nu voia sa fie mamica. Ne chinuiam sa dam de un veros si sa incheiem tirgul. Sa ia lovelele, sa riste puscaria, numai sa nu aiba fericirea Tina sa incaseze populara indemnizatie platita de stat la nastere. Ce zici? Am internat-o pe ascuns, noaptea, intr-un spital cind verosul era de garda, singur. Pe Tina a luat-o frica, a vazut faianta aia alba orbitoare, sinistra si sala de operatie. Am tinut-o de minuta, parca facuse copilul cu mine, nu cu un betiv. Dar trebuia sa o incurajez, era gata sa clacheze. Ti-a placut sexul, platesti. Pontul e clasic, „avort spontan“, ai carat ceva greu pe scari si s-a rupt acolo, sarcina s-a pierdut. Iti baga singe in vena, se declansa hemoragia. Chema procuratura sa constate, faceai putin pe nefericita, plingeai cind aparea tipul cu blocnotesul, daca erai putin artista. Te dadeai femeie disperata ca nu esti mama fericita. Era de oha, stiau toti ce se intimpla, dar inchideau ochii. Numai ca, la Tina mea, singele a inceput sa curga si nu s-a mai oprit. Am zis ca moare, s-a facut palida, verde, cenusie, vinata, neagra, alba ca varul. S-a speriat si doctorul, era nevricos. S-a si vazut cu un cadavru, la procuratura, dind declaratii, subsemnatul, acuzat de omor prin imprudenta, pedeapsa zece ani. Azi par bancuri, dar atunci era serios. Viata se scurgea din Tina, nu tiptil, nu cu incetinitorul. A luat-o la goana, in panica, sa iasa din trupul ei si asa slabit. Numai o transfuzie urgenta o salva. Daca. De unde sa iei grupa ei, A2, rehas pozitiv. Doctorul a zis sa mi se preleve probe, la noroc si disperare. Sanse mici sa se potriveasca. Avea o asistenta trupesa care facea glume in clipele cele mai nepotrivite. Evoca moartea, asa, ca pe o tigara. Spunea pe sleau pula, pizda, tite, buci, fut. Eu eram atunci o zambilica, o mimoza, roseam. Acum sint mai spurcata la gura ca un canal. Sansa Tinei, aproape de zero. O sa mori frumos, duduie, zicea asistenta. Mai bine, ce sa imbatrinesti, sa te scofilcesti, sa te doara toate, sa te uritesti. Mai bine asa tinerica, sa te plinga, frumoaso, cartierul pe linga dric. O sa ai potop de lume la capatii. Si flori, ca aud ca iti plac. O incuraja, nimic de zis.
Doctorul capatase o culoare hepatica. Dar nu stia ca il aveam pe dracu’ in noi, si eu, si Tina. Sintem aceeasi specie de nefericite. Degeaba a luat doctorul culorile Tinei, verde, alb, vinat, pina la urma a scapat. Baftoasa, ne-am potrivit si la asta, nu doar la amanti si farstitii. A scos singele din mine asa, cam cit o albie. Sa ne vezi pe amindoua intinse pe paturile alea cu musama cacanie, pe niste cearsafuri rupte si murdare. Doctorul isi freca miinile pe la usa, ii era frica sa nu apara procuroru’ care pazea morala proletara sau f’un dusman de-al lui pornit prin spital sa verifice ce se intimpla si sa ii faca praf cariera. Maternitatile erau intesate de agenti. Ce afacere proasta a facut pentru 3.000 lei cu duduia Tina. Uite ce figura ii facea ea lui! Sa moara cind e de garda si tocmai o zgirma in pizda. Fa-o, nu renunta la placeri, a zis asistenta, si eu fut tot. Nu mi-a scapat unul din spital. Fara prezervativ insa, nu il lasi in pasarica. Vrea, bine, nu, la revedere! Altul la rind! Vorbe, ca isi scoate pula din tine cind ajunge acolo, ca o fi si-o-mparti, sa nu le crezi. Barbatii, ascultati la mine, fetelor, pentru putina carnita uita de ei, uita de tot. Sint si lasi, dispar la o adica, uita si cum te cheama. Ei, poftim. M-au lasat fara singe, am lesinat, am pierdut sirul. Mi-amintesc faianta alba lucioasa, becul chior si pe Tina intinsa, pe jumatate moarta. Cind m-am trezit, ala micu’ era aruncat vinat, ceva ca un fat de pisic, rozaliu, plin de singe, intr-un vas de email alb, unde isi tinuse doctorul instrumentele medicale. I-l aratase Tinei. Ea plingea. Copilul meu, copilul meu! facea cu capul intre palme si se legana pe marginea patului cu ochii ficsi in vasul de email, ca o nebuna. Parca luase droguri. Am atipit, eram prea slabita. Ne-au carat acasa doctorul si asistenta, intr-o masina, sa nu murim dracu’ in spital, sa dea de bucluc. Asta a fost in zori, cind a iesit din garda. Tramvaiele incepusera sa iasa pe traseu, cu vagoane in care erau ultimii insomniaci si se risipeau care incotro.
Cu ce se ocupa Tina estimp? Cam somera, cam vina chilipiruri. Eu ma bagasem pitifelnica la radio, dar abia ne ajungea, ca imparteam totul, iti imaginezi. Cam nu aveam dupa ce bea apa nici una. Mai disparea o vreme; aparea incercanata si dezamagita de niste nadragi. Eu, idem. Si tot asa am dus-o pina-n ’89, cind, in Ajun, a fost gata-gata sa o faca sita un soldat. Adica, fa, nu ai murit de chiureta, de foame, de scirba, de frica, cazi eroic de glont. Chiar in decembrie. Voia s-o impuste pentru ca nu prezenta acte, citez. Am ordin sa trag in tot ce misca. Mai ales in gagicute misto? Parca vina vrabii. Tina, cu gura tevii intre tite: Ba, cind ma duc la futut, nu-mi iau actele, ca ma prinde militia si ma declara curva. E Craciun, domnule Kaki, las-o moarta. Ramasese Tina mea o saptamina in pat cu unul. Habar nu avea ce se petrece. Taiase telefonul, nu radio, nu teve. Cind a ajuns pe strada, credea ca gloantele sint de sanchi, ca distreaza prostimea. Si, baf, soldatii nu o lasa sa treaca. Se tragea de mama focului. Cartierul plin de nebuni care descarcau incarcatoarele. Pricepi, cucoana, stai in casa daca tii la viata dumitale. Ea nu intelegea. Tina exact asta voia, sa vada cum sta treaba, ce comedie se joaca. S-a incins tirtita in ea. Trebuia sa miroasa singele. I s-au umflat narile de la praful de pusca, de la kerosenul si motorina arse. Emiluta, eu adica, m-am dus fuguta la adresa de unde ea m-a chemat cipcirip cu telefonul. I-au dat o fisa sa sune, ultima dorinta, cum ar veni. S-o scot din baionetele soldatimii, a zis. Umblasem noptile alea pe strazi, m-am amestecat printre insurgenti. Am dus apa, piine, am scandat jos! Am rugat tanchistii sa plece la cazarma, am dormit intr-o statie de metrou. Am ajuns acasa moarta de somn, cind, baf, a sunat telefonul, Tina, fireste. Sa vin sa o iau. Era prin gubernie si mi-a ciripit ca e pusa la zid. Ce dracu’ se petrece in orasul asta imputit? Ce film se face? Scene de mase, figuranti, tot tacimul. Un pluton vrea sa o faca posta. Li s-au sculat pulele sub forma de pistol automat, jur. Daca ma mai sperie mult, intru in travaliu, avortez, cad in menopauza, draga. Zi-le si tu. Au chef de pasarica. Sa faca Emiluta ceva, sa certifice mocofanului ca e cine zice. Chiar daca nu are acte, e femeie cinstita. Cam beata si nedormita, iti imaginezi. Fa, e revolutie, i-am zis. Spanac! a sarit ea. O plictisisem deja destul. Dictatorul e kaputt, zic. E gata! insist. Hai, nu ma innebuni! Nu credea o iota.
Emiluto, zbang, pune telefonul jos, stinga-mprejur. Speram sa o gasesc vie. Soldatii nu stiau multe, aveau ordin. Cu Trabantelul m-am infiintat la adresa. Rapaiau gloantele! Tiu tiu tiu! Tiu tiu! Am ajuns la locul faptei, l-am impuns pe soldat. Ti-am zis, stergeam praful prin birouri la radio, faceam cafele unui sef care tinea mortis sa ma futa in orele de program. Murea dupa poponetul meu. Noroc ca era impotent. Nu i se mai sculase de la vizita lui Nixon, unde fusese corespondent de presa. Tinea poza cu el si Nixon in birou. Pentru tipul in kaki, care o impungea pe Tina cu akaemul, fituica mea cu stampila radio era un simplu caca. Sa se stearga la cur cind il apuca diareea. I-am zis ca prizoniera e de partea revolutiei, ca luptase, e de-a noastra. Tina ridea si fuma. Ce dracu’ faci cu pistolul? O sa iti scape un glont si faci moarte de om nevinovat! Abia l-am vrajit p-ala, si Tina m-a luat la rind cu papara. A sarit pe mine cu gura, sa nu fac bancuri proaste. Care revolutie, ai innebunit! O doare undeva, ma intelegi unde, si ar fi bine sa las mascarada. Avea impresia ca ne batem joc de ea. Soldatoiul, perplex, tinea neaparat sa o duca la cazarma. Daca nu, o impusca pe loc. M-au lasat nervii, bre. Am inceput sa tip la el, sa il zgirii, sa pling ca o isterica. Soldatoiul s-a speriat. Ce vedea era ca o gagicuta ridea de se prapadea, iar cealalta sarise sa-l bata. A trecut un general prafuit, Mardare; a ramas mut la scena. Glorioasa armata romana, dezarmata de doua fufe. Unde mai pui ca purtam o brasarda la brat. Mai bine as fi agitat niste chiloti. Se gindea la decoratii, la grade, la comanda. Plus tricolorul pe Trabantel, ca sint patrioata de felul meu, ceva de speriat. Daca e vorba de patrie, generalul a capitulat. A dat ordin trupei sa se imprastie. Afacerea s-a incheiat cu glorie. Soldatoiul in grad de sergent, comandant de pluton, cu pifanii lui, a vrut sa o faca sita de cernut malaiul pentru mamaliga. Sa o amestece apoi cu cadavrele insirate pe trotuar – rani plaga impuscata – si sa pregateasca din maruntaie un terci pentru maidanezii din cartier. Ai dracului, nu maninca decit carne de om, ficatel, rinichi, bojoci. Multi, o haita, toti hamesiti, innebuniti de miros. Asa zicea el la o tigara, dupa incident, monosilabic, pentru Tina & Emiluta. Am facut poze. Unul avea aparat foto Laika, misto. Grup, noi doua cu plutonul, ne-am hlizit, amintire. Cind te gindesti ca au vrut sa o casapeasca pe Tina! Nu mai aveai mata ce sa investighezi. Sergentul abia astepta sa se libereze, mai avea sub o suta de zile de cazarma. Tina i-a dat bani sa se imbete cu camarazii. Sa bea pentru revolutie, patrie si iubite, ce vrea inimioara lui. Marinimoasa, a scos sticluta cu parfum din poseta si l-a stropit. Apoi a dat pe mine. In ceruri o sa fiu sluga ta, ca plata! mi-a ciripit. Nu stiu de ce era asa amuzata. Eu, plinsa, jumatate moarta, iar ea ridea. Aveam chef de un dus, tigari, cafea. Orasul fumega, rapaiau trasoarele in inserare. A trecut o coloana de camioane, agitind steaguri, tragind rafale in aer. Apoi s-a oprit linga noi un autobuz hodorogit, acoperit de praf, scirtiind sinistru ca un acordeon spart. Soferul s-a uitat chioris in oglinda retrovizoare, mare si crapata, sa vada daca noi, astea, inghesuite de soldati, sintem vii. Soldatii s-au suit, noi am ramas in statie. M-ai salvat de la moarte, zice Tina patetic.
Si d-aia te apucase risul! i-am zis. Intr-o clipa, strada s-a golit. De undeva a inceput sa se traga. Tina a aflat mai tirziu ca soldatoiul nostru nu a mai plecat acasa. L-a secerat o rafala chiar in seara aia, Ajunul Craciunului ’89.
![](images/numere/201/stelian-tanase_bio.gif)
Stelian Tanase (n. 1952), scriitor, politolog, istoric si publicist, a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti in 1977 si si-a luat doctoratul in sociologie politica in 1996. Preda stiinte politice la Universitatea din Bucuresti. Realizator al unor talk-show-uri pe teme politice sau culturale la posturile de televiziune TVR, Antena 1 si Realitatea TV. Publica articole in revista „22“ si este editor coordonator al revistei „Sfera Politicii“. A fost deputat in Parlamentul Romaniei. A sustinut conferinte la Roma, Paris, Oslo, Viena, Budapesta, Washington, precum si la prestigioase universitati americane: Berkeley University, UCLA, Stanford University, New York University, Columbia University, University of Maryland, The New School for Social Research. A fost distins cu numeroase premii de televiziune si premii literare. A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (reeditat in 1993). Dintre volumele publicate dupa 1989, mentionam: Corpuri de iluminat (roman, 1990, editia a II-a, 1997), Socuri si crize (articole politice, 1993), Playback (roman, editia I, 1995, editia a II-a, 2004), Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986-1990 (1995), Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu, 1996), Anatomia mistificarii, 1944-1989 (1997), Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (1999), Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tirzii ai dictaturii (2002; At Home There’s Only Speaking in a Whisper, Columbia University Press, New York, 2007), Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (2003), Zei si semizei. La inceput de secol (2004), Clientii lu’ tanti Varvara (2005; Auntie Varvara’s Clients, Spuyten Duyvil, New York, 2007). La Editura Polirom a mai publicat: Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice, 1996), L.A. vs. N.Y. Jurnal american (1998) si Corpuri de iluminat (editia a III-a, 2004).