Duminică, 22 octombrie
O notă de acum cinci ani: „După trei zile la Sibiu îl înțeleg altfel pe Iohannis. Aș călători neîncetat peste hotare, ca un bugetar de lux. După o călătorie inițiatică în Teleorman sper să nu mă apuc să buzunăresc copiii săraci din tramvaiul 32“.
O notă de acum patru ani: „Ce se vede și de pe lună la excepționalul caz românesc este că la noi nu există, de fapt, nici ieri, nici mâine. Avem memorie de guguștiuc și avânt de melc. Se trăiește un permanent acum care nu duce nicăieri. Viața ca o improvizație“.
O notă de acum doi ani: „Fiind profet în țara dumneavoastră, l-am vestit pe Ciucă, să trăiți, târâș pe coate, vlahii. Aștept acum și împlinirea celeilalte jumătăți de profeție: imnul național al vlahilor să fie S-a mărit armata, de formația vocal-instrumentală Albatros“.
O altă notă de acum doi ani: „Ar fi frumos să introducă gen. Ciucă uniforma obligatorie și pentru civili, și pentru militari: uniforma maro, culoarea tradițională vlahă“.
O profeție (împlinită) de acum doi ani: „Adevăr le spun vlahilor: după ce va cuvânta Ciucă Nicolae-Ionel o să vi se facă dor de Andrușcă Dănuț, s-avem puțintică răbdare“.
Sâmbătă, 21 octombrie
Iar Borcea, fertilul comersant de butelii, a întinat numai nobilele idealuri ale Shakirei, Shakirei.
Mă mai uit așa, de la o binevenită distanță, la popularii din România din absolut toate domeniile: fuduli tare, deștepți, nene, nu glumă, parcă s-au ocupat toată viața cu studiul fisiunii nucleare, nu cu gâdilat masele largi la fleac, să jubileze și să decarteze, masele largi fiind cunoscute de altfel pentru gândirea lor extrem de sofisticată.
Cred că ar fi mai ușor dacă ne-am gândi la Marcel ca la ceea ce e de fapt: noul Viorica.
O retorică de acum un an: „Vă dați seama cât îi vine curentul președintelui la toate casele?“.
O altă notă de acum un an: „Asta nu a înțeles România: nu poți fi și în Schengen, și în Valahía în același timp“.
Încă o notă de acum un an: „Apoi, dacă avea și secolul XXI un mecanism de control, ia să vedem care e din filmul ăsta, se ducea Valahía înapoi la 1542, cel mult, nu te preocupa, ești frumoasă azi“.
Și încă una: „Adevărul e că e greu să găsești ministru mai reprezentativ decât dr. Bode. Te uiți așa la el și zici: da, nene, afacerile interne ale vlahilor“.
O alta de acum un an (din păcate, n-a fost să fie): „Ar fi frumos ca următorul care să se ocupe de afacerile interne ale vlahilor, după Dr. Bode, să fie DJ Boroș“.
Nici asta n-a fost să fie (tot de acum un an): „Acum ar fi frumos, dacă tot au rămas britanicii fără, să-l ia pe Ciucă al nostru, să-l ungă regele prim-ministru la ei. Nu vrem nimic la schimb, îl dăm așa, ca gest“.
Vineri, 20 octombrie
Una de acum un an (altă profeție împlinită): „Intră România în Schengen tot în alea treizeci de zile în care a tăiat «domnu’ Rareș» pensiile speciale“.
Joi, 19 octombrie
O notă de acum patru ani: „Din ciudata alcătuire a domnului Ciorbea cea mai curioasă rămâne absența obrazului“.
Îl mai țineți minte pe Cuc de la Transporturi? Că de-aia avem transporturi, nu glumă.
O notă de acum patru ani: „O fi dat poporul din gură plăcuță suedeză Partidului, dar și Partidul i-a dat poporului Cuc“. Răspunsul este, firește, nu.
O altă notă de acum patru ani: „Există un singur domeniu în România în care relațiile să nu fie predominant feudale, de vasalitate? Care? Unde? Cum?“.