Principalele partide politice încă tatonează terenul, dar ne putem aștepta ca anul 2024 să arate total diferit față de ceea ce vedem în momentul de față.
Dacă urmăriți declarațiile liderilor politici, constatăm că avem de-a face doar cu simple poziționări. Nimeni nu anunță vreo mutare decisivă, e și riscant să anunți ceva, pentru ca în doar câteva luni lucrurile să se întâmple taman pe dos. Nu e nimic bătut în cuie, nu știm cine cu cine se va alia, încă se analizează cea mai nimerită variantă.
În tabăra puterii, cele două mari partide, PSD și PNL, nu au luat vreo decizie strategică. Nici măcar nu s-a conturat un punct de vedere majoritar care să indice o anume cale.
Nicolae Ciucă, șeful PNL, e din cale afară de prudent. Omul știe că în interior apele nu-s deloc liniștite și că liberalii mai comozi din fire ar vrea cu PSD, în timp ce alții ar prefera ruptura de stânga și eventual o reapropiere de zona USR. Tabăra ardeleană din PNL și-ar dori mai multă independență față de PSD. Evident că filiale liberale puternice, precum Bihor sau Cluj, nu-și doresc să împartă puterea locală cu PSD, pentru că social-democrații nu au reprezentat vreodată o forță în județele respective.
În schimb, în baronatele roșii din Moldova, Muntenia sau Oltenia, liberalii sunt mult mai dispuși la concesii, pentru că știu că au ieșit de fiecare dată șifonați din bătăliile cu PSD.
Sigur că dacă se va merge pe liste comune, unii vor trebui să înghită broscoiul, la fel cum s-a petrecut și când s-a constituit USL.
Și în PSD sunt destule organizații care spun că ar merge mai degrabă separat de liberali. Partea proastă pentru strategii de dreapta sau pentru cei de stânga e că 2024 va fi imprevizibil. În iunie avem doar încălzirea, adică europenele, dar toamna viitoare va fi greu de gestionat. Vor fi localele, dar este posibil ca exact în campania pentru primării, filialele să anunțe listele pentru parlamentare. Vor fi ședințe peste ședințe, vor fi scandaluri mari la centru, dar și în teritoriu, iar cu siguranță bună parte din electorat va fi bulversat de întregul spectacol.
În nici un caz nu va fi cu mănuși, pentru că în joc vor fi toate funcțiile posibile, de la consilierul de comună până la șeful de stat. Iar parlamentarele vor decide cine va forma guvernul și care partid va sta în fruntea bucatelor. Miza e așadar imensă, iar de data asta reglajele nu mai sunt posibile pe parcurs, cum s-a întâmplat în ciclurile electorale precedente când alegerile s-au întins pe durata a 18 luni. Cine nu-și cântărește atent mutările va suferi amarnic în următorii ani.
PSD e cotat ca favorit în sondaje, dar până la scrutinul parlamentar e loc de surprize. În plus, mai vin și prezidențialele, capitol la care stânga n-a excelat în ultimii 20 de ani. Degeaba va câștiga PSD parlamentarele dacă președintele va proveni din zona dreptei.
Va candida Marcel Ciolacu la președinție? Riscantă aventură. Cel mai bine stă Mircea Geoană, dar PSD nu îl vrea. Nici Ciolacu nu-l dorește pe adjunctul NATO, pentru că i-ar putea sufla ulterior șefia PSD de sub nas.
La PNL sunt vânturate trei variante. Prima ar fi aceea ca Nicolae Ciucă să candideze la prezidențiale. Cei din PNL care susțin această posibilitate nu cred nici ei că actualul lider de partid are stofă de candidat pentru Cotroceni. O asemenea competiție e dificil de dus, ai nevoie de stomac de politician, iar Ciucă nu pare cel mai nimerit personaj care să se bată cu șanse pentru funcția nr. 1 în stat.
Varianta 2: fostul șef SRI Eduard Hellvig revine pe cai mari la liberali, apoi este desemnat candidat comun PSD-PNL la președinție, cu garanții solide că Marcel Ciolacu rămâne premier. Întrebarea e câtă priză la public ar avea o astfel de mutare și ce îl recomandă pe Hellvig să atace Cotroceniul.
În fine, varianta numărul 3 ar fi o ruptură totală a PNL de PSD, cu o reîntoarcere a liberalilor înspre USR. La baza PNL, o asemenea mutare este respinsă din start, dar cum ar fi ca USR să meargă pe mâna Codruței Kövesi la Cotroceni? Intrarea fostei șefe DNA în competiție ar reseta scena politică, iar în acest caz vom asista la regrupări rapide, cel puțin pe zona de dreapta.
Întrebarea nu e dacă liberalii o vor sprijini pe Kövesi, ci dacă aceasta ar accepta să candideze la președinția României și să renunțe la doi ani din mandatul de la Parchetul European.