Fiindca pe mine ma deranjeaza cum sta treaba pe la noi. Unde multa democratie este! Atit de multa ca o aruncam toti pe jos, unii sastisiti, ceilalti minjiti de atita abundenta!…
Sint citiva oameni din zona muzicii pop (nu chiar rockeri) care s-au implicat in campania curenta. (In politica e mult si incorect zis.) Nu stiu de ce au facut-o. Am citit declaratiile lor cind mi s-a ivit ocazia. Naivitatea unora e dezarmanta. Sinceritatea nu le-o pun la indoiala. Dar credinta lor ca pot face in zona politicului altceva decit mici susanele ma induioseaza. Nu-i condamn pe cei citiva care au izbutit sa obtina inlesniri pe urma numelui capatat in rock. La urma urmelor, meseria pentru care orice artist poate semna un stat de plata este oarecum nerecunoscuta in societatea moderna, de aici si de aiurea. Sa demonstrez evidente? O trimitere la epoca medievala, cind artistul facea figuratie in suita vreunui baron local, e suficienta? Sau e nevoie sa pomenesc titlurile nobiliare acordate de regina Angliei unor rockeri?
Inutil sa fac aici pomelnicul tepelor si al teparilor din peisajul public romanesc, din pop-rock sau alte domenii artistice, care au tras profituri grase in toti acesti ani de „democratie originala“. Las la o parte, deocamdata, cirdasia politicienilor cu „artistii“ specializati in chermeze electorale, in spectacole de „zilele orasului“ sau alte aiureli platite din banul public. Nu arunc anatema nici pe mezaliantele „doctrinare“ – hip-hoperi care militeaza pentru un partid sau altul. (Tipilor le-as zice hip-hopa-mitici, daca n-as strica bunatate de cuvint pe niste inchipuiti…) Merita sa consemnez atitudinea pe care foarte putini rockeri devotati au adoptat-o si o mentin, in ciuda tuturor neimplinirilor personale. Unii o spun direct. Injura politica & politicienii asa cum trebuie, cu sarm, sex-appeal si succes de public. Altii au acceptat sa functioneze pe post de supapa, dind pe goarna, la timpul considerat potrivit de cine stie cine, texte cu sopirle frumos colorate, debitate cu voce strangulata de emotie estetica. Nu vreau sa numesc pe unul dintr-acestia, mi-e de-ajuns ca se stie singur cu musca in caciula si cu amindoua pitite sub umbrela unei profesiuni oarecare. Ma indoiesc sa nu priceapa ca sopirlele alea frumos colorate poarta denumirea de cameleoni…
N-o sa indemn acum lumea la vot. Personal, cred ca politicienii nostri haiosi nu merita legitimarea ce le-o conferim cu stampila, in urna. Dar si daca nu s-ar prezenta la sectiile de cartier destui alegatori ca sa fie validate alegerile, sigur s-ar mobiliza partizanii si mercenarii ca sa iasa cine-o iesi, ca-s tot de-ai lor. Apropo, ati auzit sloganul „ei cu ei, noi cu voi“. Uitati maneaua, si rostiti-l raspicat, cu voce tare. Ei, politicienii, cu ei. Noi, alegatorii, cu voi, gura-casca la fel ca noi… O jignire mai subtila pentru alegatori nu s-a inventat de la celebrul „aici sint banii dvs.“ sau de la celalalt slogan „Sa traiti! Bine?“ (Am pus semnele necesare unde le era locul.) Nu fac propaganda contra cuiva. Constat doar ca modalitatile politicienilor de a-si bate joc de alegatori sint infinite.
Nu e mai cinstit indemnul lui Lemmy Kilmister: fuck the vote?