Nu i-am mai auzit pina zilele trecute cind le-am cumparat discul cu primele doua cvartete de Beethoven, aparut la o casa relativ noua, Panclassics, una dintre acelea multe de mestesugari ai sunetului si cu prezentari elegante care abunda in ultimul timp mai ales in Franta, gratie mecenatului. Panclassics se distinge de la bun inceput prin inregistrari facute in celebra sala de La Chaux-de-Fonds, din Elvetia, in care muzica de camera suna atit de natural si perfect. Este locul unor interpretari mitice cum sint cele ale Trioului Beaux-Arts sau ultimele inregistrari ale lui Claudio Arrau si, nu pe ultimul loc, integrala beethoveniana, dintre cele mai frumoase care exista, a Cvartetului Vegh.
Acum, cvartetul Mihaelei Martin inregistreaza o noua integrala a opusurilor lui Beethoven, al carui prim volum mi-a iesit in cale. Va spuneam ca interpretarea Cvartetului Michelangelo impresioneaza prin caracterul ei clasic, slefuit cu calm si precizie, de larga respiratie si ca una din explicatii, daca nu cea principala, o constituie componenta formatiei de camera. Alaturi de Mihaela Martin si sotul ei, violoncelistul Frans Halmerson, se afla una din cele mai bune interprete de viola din ultimele decenii, Nobuko Imai, si violonistul Stephan Picard, intre ai carui profesori se numara Stefan Gheorghiu. Altfel spus, Cvartetul Michelangelo este rezultatul intilnirii fericite a unui manunchi de maestri si profesori contemporani, aflati la maturitatea lor artistica. Citesc din livretul primului lor disc Panclassics ca grupul s-a format deja din 2002 si ca in 2007 au semnat un contract de inregistrare a integralei Beethoven pe parcursul a opt ani. O integrala ce promite sa fie un model de muzicalitate clasica, dupa o prima ascultare, egalul marilor interpretari de obirsie central-europeana. De urmarit…
De urmarit este si un cvartet de tineri absolventi ai Conservatoarelor din Paris si Lyon, premiat in anul 2000 la Concursul de muzica de camera de la Londra, la categoria muzica contemporana. Cvartetul se numeste Diotima, iar inregistrarile lor apar tot la o casa de discuri de genul celor de mestesugari ai sunetului si prezentarii, Alpha. Discul lor, reunind cele doua cvartete de Janacek, contine o surpriza de mare interes, deoarece include versiunea originala a celui de-al doilea cvartet, Scrisori intime, in care compozitorul ceruse utilizarea unei viole d’amore, instrument cu posibilitati diferite de ale violei moderne. Membrii Cvartetului Diotima povestesc ei insisi istoria inregistrarii lor, editia ce li s-a pus la dispozitie cu ocazia unui concert in 2004 „plonjindu-i in perplexitate“. Partile separate si versiunea integrala „se contraziceau in permanenta in termeni de tempo, de nuante, de articulatie, de armonie, fara sa fie posibil sa stabilim care dintre cele doua optiuni era eronata“.
Intre timp, documentindu-se, au aflat ca Janacek insusi a renuntat la folosirea violei d’amore dupa ce a asistat la repetitiile Cvartetului Morav in mai 1928, fara sa mai aiba timpul, inaintea mortii, sa modifice partitura integrala a celui de-al doilea cvartet. In 1928, primul violonist al Cvartetului Morav superviza tiparirea primei editii, in versiunea pe care o avea. La sfirsitul anilor ’80, violistul si profesorul Milan Skampa prezenta o versiune revizuita a partilor, pe baza unora din partiturile manuscrise. Apoi a aparut o a treia versiune, utilizata in timpul repetitiilor din 1928, cu adnotarile lui Janacek in negru, iar cele ale interpretilor in rosu. Editura Barenreiter din Praga publica in prezent cele trei surse „istorice“, partitura de lucru, editia Skampa si manuscrisul compozitorului. Cum scriu membrii Cvartetului Diotima, schimbarile dovedesc evolutii radicale in caracterul lucrarii, tempourile, de exemplu, in raport cu editia standard „aparind ca si curatate de un strat de ceara“.
Despre colaborarea intre tinara violoncelista Sol Gabetta, nascuta in Argentina intr-o familie ruso-franceza, si pianista Mihaela Ursuleasa, nu va pot spune prea multe. Cu citeva zile in urma, cele doua tinere extrem de talentate au dat un recital la Sevilla cu lucrari de Ginastera, Rachmaninov si Sostakovici. In 2009 experienta se va extinde intr-un turneu in Italia. Cei care vor sa asculte cum cinta cele doua partenere au o marturie a artei lor, in Sonata pentru violoncel si pian in re minor de Sostakovici, pe un recent aparut disc Sony-BMG RCA Red Label. Iar pasiunea violoncelistei Sol Gabetta a fost comparata de unul din criticii britanici cu aceea a lui Jacqueline du Pres…