Celelalte fructe nu am simtit niciodata nevoia sa le gust, intrucit pofteam mai degraba sa construiesc din ele un soi de lumi dulci-acrisoare, tropicale, marine, insulare. Si i-am spus acestei lumi chiar asa, de la unul din fructe, PHYSALISA. Poate fiindca seamana cu Pitonisa! Poate fiindca are particula phy, dupa care ma dau in vint. Stau in fata raionului fructe exotice mult si bine, nici macar nu le ating (e aproape interzis, dar nici nu m-ar ispiti neaparat), ci doar le privesc fascinata. Nu atit pentru gustul lor extravagant, cit pentru numele lor. Pentru ca o fantasta (asa cum sint eu) poate invata destule lucruri de la fructele exotice descrise si numite mai sus. Poate invata sonoritati noi, culori si dansuri noi. Si destule altele.
Amuzant este insa altceva: de cite ori stau si contemplu hipnotizata fructele cu pricina mi se face mai apoi o foame nebuna, de lup, drept care trebuie sa o onorez cuminte. Pare-se ca fantasmele fructifero-cosmice trebuie hranite, fiindca sint hamesite si, ca orice pe lumea asta, si ele au nevoie de energie, de lipide, glucide, proteine and co.
P.S.:
De-a lungul anilor si al trecerii am avut vise de toate soiurile, dar mi-am adus aminte doar de citeva dintre ele si doar pe acestea le-am scris cit le-am scris in mai multe caiete, de care ma impiedic astazi, facind curat prin sertare, sipete si nise. Au fost vise pline ori mai goale, cu diavoli, strigoi, iubiti, cu mine transformindu-ma in barbat, cu parintii mei, cu obiecte, cu diferiti morti cunoscuti sau necunoscuti, cu propria mea inaltare la cer. Am avut apoi vise de zbor, vise cu Venetia ori cu te miri cine (prieteni din copilarie, de scoala, de la bloc, din vacante). Am visat inclusiv poeme (ca tot poetul sau poeta), dar intotdeauna, la trezire, mi-am adus aminte un singur vers. Am visat apoi orase ciudate, gotice, am avut vise-panorama ori vise-bob de piper, am visat obscure ceremonii funerare si multe altele. O singura data am avut un amplu si complicat vis alchimic. Partenerul meu de viata a bintuit prin destule din aceste vise. L-am visat chiar si pe Freud (cu barba pina la piept), circulind prin odaile si coridoarele mintii mele (intotdeauna labirintice), cu miinile petrecute pe burta, peste o jiletca din cele ce se purtau odinioara. Herr Sigmund pufaia sugubat, intrebindu-ma: Ei, ce se mai intimpla? Mda, mda. Nu am stiut niciodata ce i-am raspuns sau daca i-am raspuns.