Nu mai mult incrimineaza tacerea, ochii inchisi? Nu inseamna asta complicitate cu cei lipsiti de etica? Nu ar fi in interesul public sa avertizezi cititorii asupra relelor practici, astfel incit sa stie fiecare cit de contaminat si de corect e ceea ce citeste?
E-adevarat, unii vor spune ca pentru a scrie despre santaj, trebuie sa existe macar o plingere penala si o ancheta, in caz contrar nu avem decit presupuneri. Aceasta e insa atitudinea jurnalistilor pasivi, care uita ca meseria lor consta nu doar in a relata cuminte de pe margine, ci si in a face propriile investigatii, a incerca sa dovedeasca, sa caute probe pentru fapte aparent nedemonstrabile. Jurnalismul nu inseamna doar PR, o suita de comunicate de presa ambalate cu citeva declaratii. La 1910, aceasta pudoare nu exista. „Evenimentul de Iasi”, ziar de orientare conservatoare, nu ezita sa atace „Opinia“, ziar inrudit, al „takistilor”, partidul conservator-democrat al lui Take Ionescu, desprins din Partidul Conservator dupa ani de disidenta. La 30 iulie 1910, „Evenimentul“ scria pe prima pagina ca „Opinia“ e ziar de santaj, ca e „o foaie care e gata sa sustina cauzele cele mai murdare in schimbul citorva lei“.
Drept dovada, este relatata o imprejurare de pe 21 iulie, cind ziarul a aparut in doua variante: citeva exemplare contineau o stire despre verdictul de urmarire penala dat de procurori in cazul unui anume M. Duff (sau Dulf, caci apar ambele nume) acuzat de escrocherie si de abuz de incredere. In majoritatea tirajului insa, stirea nu exista. In locul ei era o stire mai mica, despre prinderea unui anume Stirbu din comuna Hermeziu, seful unei bande de hoti de vite. Redactia „Evenimentul” anunta ca va tine ambele numere din „Opinia” la vitrina pentru a convinge cititorii de reaua-credinta a acestei din urma gazete dispusa a opri tiparul spre a ascunde informatii dupa ce i se plateste „moneda sunatoare“ – in cazul de fata, platitorul presupunindu-se a fi fost urmaritul penal, Duff.
Desigur, transpare in acest articol resentimentul conservatorilor de la „Evenimentul” care nu se impacasera cu ideea ca ilustrii politicieni Al. Badarau, C. Stere plecasera la takisti, iar „Opinia” e criticata adesea ca le reprezenta interesele si le ascundea neregulile. Poate ca aveau si ei dreptatea lor.
Dar, in esenta, atitudinea critica a unui ziar fata de relele practici ale unor reprezentanti ai breslei e un lucru bun. Nu ajunge vorbitul pe la colturi.