Ce m-a surprins a fost faptul ca declaratia venea din partea presedintelui CNAS, adica a unui angajat al statului, care primeste salariu de la buget ca sa profereze asemenea prapastii – si, probabil, sa dirijeze si politica CNAS in functie de ele. Daca ar fi fost vorba de un reprezentant al unei mari companii de produse farmaceutice sau de unul din importatorii de medicamente, care fac sistematic afaceri profitabile cu statul, as fi inteles: ar fi vorbit in numele afacerii sale sau al firmei la care este angajat. Insa e vorba de un angajat al statului roman, ce saboteaza astfel credibilitatea institutiei pe care o conduce.
Prefer sa cred ca, asa cum pateste din cind in cind orice om inteligent, domnul Irinel Popescu a fost bine-intentionat atunci cind a scapat pe gura o timpenie precum cea cu sistemul de asigurari de sanatate din SUA. Nu sint un fan al regizorului Michael Moore si il consider un abil propagandist de stinga, pe care orice regim comunist ar fi fost fericit sa-l foloseasca, dar documentarul sau Sicko reflecta (dincolo de tusele antiamericane excesiv de ingrosate) o realitate trista: sistemul american de sanatate este criminal pentru clasa medie si pentru saraci si e ucigator si pentru medici prin ritmul pe care il impune. Preturile celor mai banale servicii sint excesive si nu o data prohibitive (citi americani credeti ca au, de exemplu, cele citeva zeci de mii de dolari care se cer pentru o nastere cu cezariana si doua-trei zile de spitalizare?). Singurii beneficiari veritabili ai sistemului american sint producatorii de medicamente si furnizorii de servicii private – iar aici nu ma refer la medici, ci la actionariatul diverselor institutii de sanatate private.
Ma intreb de ce domnul Irinel, ca un demn reprezentant al unei profesii dedicate oamenilor, nu banilor, si ca membru al unui partid ce se pretinde devotat interesului cetatenilor (desi, ma rog, e vorba de Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu), ma intreb, zic, de ce domnul doctor Irinel nu a fost atras de modelul canadian, adica al unui stat asistential autentic, unde pina si serviciile stomatologice sint platite in proportie covirsitoare de statul canadian? Cum ziceam, daca ar fi fost reprezentantul unei companii farmaceutice, as fi inteles: apara interesele patronatului sau ale actionarilor. Dar nu este sau, oricum, nu ar trebui sa fie.
Cit despre coplata despre care pomenea domnul Irinel Popescu, cred ca o sa mai auzim.