Muzeul celebra capitularea Germaniei in fata U.R.S.S.-ului, in noaptea dintre 8 si 9 mai 1945, si aduna „vreo trei mii de documente: harti, fotografii, drapele, tablouri, desene, afise si macheta prafuita a Berlinului cu numele strazilor scrise in rusa“. Institutia nu mai exista acum, insa scriitoarea croata Dubravka Ugresic i-a preluat numele si l-a pus titlu romanului ei, despre care dna. cronicar de la „The Guardian“ a zis ca-i o carte „imposibil de descris“, dar foarte frumoasa. Cartea a aparut acum patru ani si la noi (traducere de Octavia Nedelcu, postfata de Simona Popescu), si s-a lipit de Enticlopedie cu un adeziv nostalgic absolut imposibil de indepartat. In primul rind, Dubravka Ugresic e una din cele mai importante scriitoare ale Europei de Est si o eseista redutabila, si e cu totul regretabil ca la noi s-a tradus o singura carte de-a ei (in timp ce Germania, Franta si America o pretuiesc de multa vreme).
Apoi, Muzeul capitularii neconditionate se afla pe lista foarte scurta a lecturilor fabuloase pe care le-a facut Enticlopedia de cind exista: un roman alcatuit din fragmente, detalii, nimicuri, biografii, citate (din Sklovski, Nabokov sau Sontag), portrete, un roman ca un atelier de developat in care cititorul isi trece in revista propria viata, isi pune memoria la incercare, se-amuza si se-nfioara legind si dezlegind firele din scriitura Dubravkai Ugresic. Enticlopedia recomanda vizitarea Muzeului tuturor celor care au refuzat sa capituleze in fata propriei memorii sau celor care au capitulat deja, dar au pus totusi conditii.