Mentionam ca primul tramvai (detaliile cromatice nu s-au pastrat, din pacate, decit in nuante de gri) era hipomobil si facea legatura, in anul 1832, intre New York si Harlem. Doi ani mai tirziu se inaugura traseul New York-New Orleans. Daca memoria tramvaiesca ne ajuta, ne mai amintim si ca linia Desire (pe care un domn cu mustata o facea celebra in 1947, botezindu-si una din piese Un tramvai numit dorinta) era chiar una din cele 15 linii pe care tramvaie marca Perley Thomas strabateau New Orleans-ul in lung si-n lat.
Pe-atunci, „mijloacele“ noastre devenisera electromobile si zgomotoase, iar caii isi luasera ramas-bun de la ele inca din 1885, la Sarajevo, cind primul tramvai electric fusese pus in miscare. Vremurile de glorie s-au cam sfirsit prin anii 1950, odata cu marea tradare: oamenii au descoperit cit de bine e sa nu te mai plimbi „la comun“ si si-au declarat admiratia fata de carcasa rapida a automobilelor.
In aceste conditii, Enticlopedia a decis scoaterea la concurs a unui post de compozitor de ode pentru meseria uitata a vatmanului (asa cum Gainsbourg l-a salvat de la disparitie pe le poinconneur des Lilas) si cere innoirea literaturii cu specia „poemului de tramvai“. Aceasta specie e-o adaptare a „poemului de metrou“, inventat si practicat de Jacques Jouet si alti oulipieni – pe scurt, se compune cite-un vers intre statii si se transcrie la oprire, pe larg; in alta Enticlopedie. Pentru o reabilitare completa, trebuie sa va plimbati mai des cu tramvaiul, in afara nesuferitelor ore de virf, asezati pe scaun si privind pe geam la marea vitrina in care se transforma orasul, facind curajos din mina unui necunoscut sau desenind cu degetul pe sticla prafuita.
Cei ajunsi la nivelul avansat vor putea chiar sa construiasca tramvaie de hirtie, in care se vor muta cu tot cu familia lor numeroasa si le vor scrie prietenilor lungi scrisori de la pupitrul vatmanului, pe foile de la Un tramvai numit Popescu.