Niels Arestrup: Mi-a spus: “Vreau sa faci in asa fel incit oamenii sa nu stie niciodata ce vei face in secunda urmatoare”. Asta era visul lui, sa nu stie cum urma sa termin o dubla. “Vreau sa nu stiu daca vei ramine in acelasi loc sau vei pleca, daca te vei da cu capul de un perete sau vei lovi peretele cu pumnul. Nu vreau sa stiu, si as vrea ca nici personajul sa nu stie.”
Nu v-a spus ca exista intre personajul dvs. si cel al lui Tahar Rahim o relatie “tata-fiu”?
N.A.: Nu.
Tahar Rahim: Cit despre mine, Jacques a dorit ca personajul meu sa fie foarte interiorizat, sa foloseasca putine cuvinte, si totul sa se petreaca in mintea si in ochii lui.
A fost dificil de lucrat un astfel de rol?
T.R.: Da.
Care a fost relatia dintre cei doi actori principali in timpul filmarilor si in afara lor? V-au marcat personajele felul in care ati relationat?
N.A.: Nu, deloc. Ca sa fac o comparatie sportiva, e ca atunci cind la sfirsitul setului unui meci de tenis, cei doi adversari se asaza pe aceeasi banca si se odihnesc, inainte de a o lua de la capat. Lucram impreuna momente de mare intensitate, dupa care fumam o tigara, ne privim si facem o gluma. E un lucru foarte normal.
T.R.: Cind lucram, lucram – dupa aceea incepem sa ne cunoastem. Bem un pahar impreuna… (n.r. – de altfel, e evident ca intre ei exista o relatie pseudo-paterna. Cind Tahar Rahim vorbeste plin de pasiune, Arestrup are momente cind il priveste cu mult drag, ca pe copilul sau.)
Care a fost cel mai greu lucru pe care l-a presupus personajul dvs., domnule Arestrup?
N.A.: Sa vorbesc in corsicana, mi-era teama sa nu fac greseli de pronuntie. E foarte greu sa joci cind ai probleme de genul acesta, cind iti pui intrebari de genul: “Daca alunec pe o silaba?” sau “Daca apare un cuvint pe care nu-l inteleg?”. De asemenea, teama sa nu ranesc un coleg in timpul scenelor violente. Asta mi s-ar parea groaznic. Sintem actori, nu ne aflam pe un platou de filmare ca sa ne facem rau unul altuia. Nu-mi plac regizorii care le cer actorilor sa mearga pina la capat si sa se raneasca unul pe celalalt.
Ati gasit ceva bun in personajul dvs.?
N.A.: (Zimbeste si ofteaza.) Ceva bun, ceva uman – da. Nu exista un om inuman. Cu totii sintem alcatuiti din lucruri contradictorii, din violenta, iubire, tristete si frica. In ciuda destinului acestui om, aflat probabil in inchisoare timp de 20 de ani, care va muri poate acolo si care a avut toata viata un raport special cu violenta si cu puterea, el ramine totusi un om. Atita timp cit mai pastram o minima speranta in ideea de om, vom putea pastra speranta si pentru sufletul lui Luciano. Am multa tandrete pentru acest om pe care nu-mi sta in putere nici sa-l apar, nici sa-l judec. Am incercat in schimb sa ii ofer maximul de umanitate posibila. Cind lucrezi un personaj esti ca intr-o casatorie. Trebuie sa ii oferi tot – corpul, inima, ochii, mintea.
Tahar Rahim, v-a speriat la inceput ideea ca veti intra intr-o asemenea aventura?
T.R.: Eram mai putin speriat de filmare cit eram de Jacques. Ma impresiona foarte mult ca artist. Dar pe urma, cind s-au terminat filmarile, mi-as fi dorit sa mai tina. A fost extraordinar sa fiu zi de zi alaturi de aceasta echipa formidabila, mergind cu totii in aceeasi directie. Pina la urma, cele patru luni de filmare au fost pentru mine ca si cum as fi trait in Utopia, desi am avut si momente grele. Dar am avut si timp suficient pentru a ne cunoaste. Faptul ca totul s-a desfasurat intr-o atmosfera de buna dispozitie mi s-a parut extraordinar.
Ce ati apreciat cel mai mult la Jacques Audiard?
N.A.: Faptul ca respecta cinematograful si spectatorul. Faptul ca se daruieste facind film. El nu face cinema pentru el. Jacques e ca o rana. E dureros pentru el sa faca un film. Uneori il priveam, atit de obosit, de epuizat, de pierdut, dar tot timpul cu filmul intre dinti. Am un enorm respect pentru el, pentru ca am un respect nebun pentru cei care isi fac bine treaba sau care se situeaza dincolo de notiunea de “bine”.
Va surprinde succesul pe care il are Un Prophete la Cannes?
N.A.: Fericirea e mereu o surpriza, numai nefericirea e anticipata, asteptata.