Din 1995, cind a aparut primul site extremist, si pina astazi, numarul site-urilor, al grupurilor si jocurilor online care incita la ura si violenta a ajuns la 10.000. Tinind cont de faptul ca un sfert din populatia lumii are acces la Internet, cifrele sperie. V-ati gindit vreodata cite feluri de ura exista? Ei bine, ele sint nenumarate si, profitind de minunile tehnologiei, orice ura noua sau veche de mii de ani isi poate gasi un grup pe Facebook.
La adresa http://www.wiesenthal.com/atf/cf/%7B54d385e6-f1b9-4e9f-8e94-890c3e6dd277%7D/NY-RELEASE.PDF puteti gasi citeva exemple de astfel de site-uri si grupuri. Sute de mii de utilizatori discuta zilnic despre ce trebuie facut pentru ca o anumita categorie a populatiei lumii sa dispara. Si nu prin metodele cele mai blinde. Oficialii Facebook au promis ca vor fi extrem de vigilenti cu grupurile monitorizate de raportul Centrului Simon Wiesenthal. Sa zicem deci ca n-am avea de ce sa ne ingrijoram, ca nu urim mai mult ca inainte si ca Diderot sigur are dreptate atunci cind spune ca “ura inchisa in sine e mai periculoasa decit cea lasata la vedere”.
Sau am putea sa ne ingrijoram putin, fiind de parere, ca Cehov, ca “nimic nu uneste mai puternic decit ura: nici iubirea, nici prietenia, nici admiratia”. Intre francezi si rusi, alegerea a fost intotdeauna dificila.