Si apoi nu-i ceva care sa nu se fi intimplat: acest Nobel pentru pace, acordat pe criterii din cele mai diverse, nu neaparat legate de pace (de vreme ce il pot primi si teroristi internationali recunoscuti, ba chiar oameni care n-au facut mare lucru), a fost cucerit in 2007 de un om politic american pe nume Al Gore, faimos pentru sintagma An Inconvenient Truth (Un adevar incomod), folosita in titlul unei carti si al unui film. Si filmul, si cartea, si ideile din ea, cele care “dovedeau” pericolul incalzirii globale, au facut cariera si au instaurat o adevarata psihoza a ecologismului, mult peste limitele admise de bunul-simt.
Sigur, intentiile lui Al Gore, ale miscarilor ecologiste si ale cetatenilor interesati de soarta planetei sint toate laudabile. Sint si eu unul dintre cei care se straduiesc, cel putin individual, sa nu polueze mai mult decit e necesar. Numai ca tonul, amploarea si radicalismul intransigent al campaniilor nascute din adevarul incomod al lui Gore mi-au amintit foarte repede de campaniile propagandistice ale epocii comuniste. “Traiasca lupta pentru ecologism!” , “Nu incalzirii globale!” , “Vom munci si vom lupta/ Planeta vom apara!” M-am mai jucat cu citeva slogane din acestea.
Si atunci mi-am amintit de comentariul de care pomeneam la inceput. Sa fi fost Nicolae Ceausescu un luptator impotriva incalzirii globale avant la lettre?
Probabil toata lumea stie ce e “Ora Pamintului”: acea ora in care, o data pe an, toata lumea e indemnata sa opreasca orice sursa de curent, pentru a se solidariza cu lupta impotriva incalzirii globale (sau, de citeva luni incoace, a schimbarilor climatice). Aici noi, romanii acelor ani, avem deja citeva secole avans. Noi am avut mii de Ore ale Pamintului, in care opream retelele de curent electric. Citeodata si opt-zece Ore ale Pamintului pe zi. E drept, nu le ziceam astfel, dar economiseam? Economiseam. Salvam planeta? O salvam… dupa puterile noastre. Ne placea? Nu, dar asta-i alta caciula.
Dar de “cei trei R” mai stie cineva ceva? “Recuperare – Reconditionare – Refolosire”. Reciclam. Aveam propriile noastre campanii de reciclare. Ba chiar existau doua proiecte diferite: unul de stat, mai putin eficient, dar util si el, si unul particular, in care reciclam nu doar sticle, borcane si capace de plastic, ci si cutii metalice de bere si pachete goale de tigari straine.
Nici atmosfera Mamei-Pamint n-o prea poluam noi, romanii. Aveam cota lunara de benzina, ca sa nu ne rasfatam pe sosele si sa gaurim stratul de ozon cu Daciile noastre poluante, in timpul iernii centralele pe pacura erau folosite cu parcimonie si nici gazul nu se risipea aiurea. E drept, ne era cam frig, dar asta dovedea ca planul functiona: nici urma de incalzire globala.
Asadar, s-ar putea zice ca da, intr-un fel Ceausescu a fost unul dintre primii luptatori impotriva incalzirii globale. N-a sfirsit foarte bine. Poate ca era ceva gresit in tipul sau de militantism.